Jocul Didactic

Jocul didactic

Jocul didactic este un important mijloc de educatie care pune în valoare şi antreneaza capacitatile creatoare ale scolarului. Rolul si importanta jocului consta în faptul ca el facilitează procesul de asimilare, fixare si consolidare a cunoştintelor. Datorită caracterului sau formativ, jocul influenteaza dezvoltarea personalitatii elevului. Ed. Claparède spunea ca principala trebuinta a copilului este jocul.

Jocul este puntea ce poate uni scoala cu viata, activitatea ce-i permite copilului sa se manifeste conform naturii sale, sa treaca pe nesimtite la munca serioasa. Datorită faptului ca elevul acumuleaza sentimentele si interesele, isi structureaza operatiile si actiunile fara a resimti efortul, învatarea prin intermediul jocului se realizeaza economicos si eficient.

De aceea jocul este considerat azi, în teoria pedagogica, ca modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie ( Jean Piaget ) , asigurând elevului largi posibilitati de activism intelectual. Jucându-se, coopilul reuseste sa asimileze realitatile intelectuale, astfel acestea ramân exterioare inteligentei copilului. Jocul este practica dezvoltării si, în consecintă, în perioada copilariei, el este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative. În joc, copilul transpune realitatea obiectivă, în special realitatea sociala. Evident, nu este vorba de o reproducere identică a realitarii, ci, în joc, copilul transfigurează obiectele, fenomenele, relatiile, ceea ce presupune capacitatea de simbolizare, de abstractizare, capacitate ce nu poate forma decât prin exercitiu, în acelaşi timp, procesele senzoriale.