Educabilitatea

Capacitatea omului de a fi receptiv la influenţele educaţionale şi de a realiza acumulări progresive concretizate în structura de personalitate. (E. Păun)

Categorie fundamentală a pedagogiei (J. F. Herbart)

Teorii ereditariste (sau inneiste) – susţin rolul fundamental al factorilor ereditari în evoluţia şi dezvoltarea omului (filo- şi ontogenetic)

Teorii ambientaliste (sau externaliste) – susţin şi absolutizează rolul factorilor socio-educaţionali (mediul şi educaţia) în dezvoltarea psihică a individului şi neagă implicaţia factorilor ereditari. De exemplu, teoriile behavioriste susţin că “oricine poate invata orice, la orice varsta, cu conditia ca acel continut sa-i fie prezentat intr-o forma accesibila. “ ( J. Bruner )

Teorii ale dublei determinări – suţin influenţa în sine a celor două categorii de factori şi interacţiunea lor în dezvoltarea personalităţii.

PERSONALITATEA este o rezultantă a interacţiunilor dialectice a factorilor de ereditate, de mediu şi de educaţie, realizată prin prisma socializării. (E. Păun)

APLICAŢIE: Realizaţi o dezbatere între trei grupuri care susţin fiecare argumente pro unuia dintre cei trei factori ai educabilităţii.

EREDITATEA:

O însuşire biologică generală a organismelor vii ce constă în transmiterea unor caractersitici morfofiziologice de la ascendenţi la descendenţi (predispoziţii)

Există predispoziţii generale (ale speciei) şi speciale (particularităţi ale individului).

Genotipul – genele pe care le posedă un individ şi care condiţionează din interior dezvoltarea sa.

Fenotipul – rezultantă a efectelor de mediu asupra genotipului.

EREDITATEA – însuşiri moştenite:

Date esenţiale ale speciei (ex.: schema corporală, diversificarea organelor de simţ, reflexele şi trebuinţele fundamentale ce mijlocesc interacţiunea cu mediul etc.)

Însuşiri fizice (ex.: culoarea ochilor ş.a.) şi biochimice (ex.: componenţa chimică a sângelui)

Caracteristici ereditare cu valenţe de funcţionalitate (ex.: raporturile de intensitate şi echilibru în procesele nervoase fundamentale – excitaţie şi inhibiţie).