Descrierea unor Metode Didactice

Metode expozitive. Metode de comunicare scrisa. Metode active.

Metode expozitive sunt: povestirea, descrierea, explicatia, prelegerea, expunerea, cursul magistral, conferinta; fiecare cu limbajul adecvat unor situatii scolare.

Caracteristicile metodelor expozitive:

- permit transmiterea ordonata a informatiei;

- mod realist de abordare a realitatii (expunerea);

- se pot forma stiluri elevate de gândire;

- sunt metode foarte flexibile;

- dau profesorului spontaneitate si putere de adaptare la specificul temei si la nivelul intelectual al ascultatorilor.

Dezavantajele metodei expozitive:

-cunostintele elaborate de-a gata, spuse autoritar de profesor;

-acceptarea ca adevaruri a celor spuse de profesor;

-comunicarea “ex catedra” face apel la receptivitatea auditoriului fara ca ei sa participe activ la elaborarea noilor achizitii, fara spirit critic;

-mentinerea auditoriului în stare de pasivitate risca sa atraga oboseala, lipsa de atentie, scaderea randamentului;

-asemenea metode duc la un formalism în învatare.

Observatie exista si posibilitati de optimizare prin:

-ridicarea nivelului stiintific al comunicarii verbale;

-utilizarea de noi variante ale expunerii, conferinte, dezbateri, instructajul de fundamentare, schitarea planului expunerii, “prinderea” pulsului auditoriului.

a) Explicatia - clarificarea unei idei, notiuni, legi, fiind o legatura cauzala între obiecte si fenomene realizata de profesor, cu scopul clarificarii la elevi a cunostintelor noi.

b) Povestirea - predare prin naratiune si este pe linia înclinatiei firesti a copilului de a fi tentat de miraculos, de povesti, de fabulatie.

c) Descrierea - este utilizata de profesor pentru a înfatisa aspecte ale realitatii înconjuratoare, trasaturile unor personaje si prezinta cadrul unde se desfasoara o actiune cu accent pe relatii, forme.

Inconvenient: descrierea presupune un inconvenient, deoarece ea presupune o observare dirijata si interpretata pe baza unei scheme de activitate dinainte stabilita.

d) Prelegerea scolara, este utilizata preponderent în liceu, este o înlantuire logica de rationamente prin care profesorul comunica in continut informational nou sau mai putin cunoscut.

e) Cursul magistral este utilizat în învatamântul superior, fiind destinat comunicarii rezultatelor dintr-un anumit domeniu, prin intermediul sau se comunica problemele ramase nerezolvate, ideile controversate.

f) Prelegerea-dezbatere. Prelegerea se combina cu alte metode:

dezbaterea de unde si prelegerea – dezbatere, conferinta–dezbatere. Premergator dezbaterii 25 – 30 min., profesorul expune teze principale, opinii, puncte de vedere, care constituie o lege pentru desfasurarea dezbaterii;

g) Expunerea cu exponent este tot o expunere dar se remarca prezenta celui de-al doilea cadru didactic care vine cu întrebari, observatii etc. Vorbitorul poate fi asaltat cu întrebari, ascultatorii fiind pregatiti în acest scop.

2. Metode de comunicare scrisa presupune munca, studiul manualului, a cartii. Elevii trebui învatati sa utilizeze manualul, deci trebuie familiarizati elevii cu:

- lectura rapida;

- lectura lenta;

- lectura critica;

- lectura problematizata;

- lectura exploratorie.

3. Metode active

a. Problematizarea

-vizeaza dezvoltarea gândirii independente productive;

-dezvolta schemele gândirii divergente, antreneaza aptitudinile creatoare, asigurând motivarea intrinseca a învatarii;

-problema sau situatia-problema reprezinta o interactiune cognitiva între subiect-obiect.

Interactiunea are urmatoarele proprietati:

-exista anumite lacune în cunostintele elevului;

-declanseaza trebuinta de cunoastere;

-incertitudine, necunoscut.

-profesorul trebuie sa creeze situatii problema, preluate, structurate în raport cu tematica obiectului de studiu; elevului i se cere efectuarea unei analize a situatiei problema;

-tema propusa trebuie sa trezeasca surpriza, mirarea, uimirea ;

-elevul parcurge urmatoarele momente:

-perceperea problemei si a primilor indici orientativi pentru rezolvare (profesorul descrie situatia problema);

-studierea datelor problemei;

-cautarea solutiilor posibile la problema pusa;

-obtinerea rezultatului final si evaluarea lui.

b. Abordarea euristica

Euristica reprezinta o idee directoare, principiu director în toata metodologia didactica (M. Ionescu).

În strategia euristica, conceptele fac obiectul procesului de predare-învatare, conceptele determina selectia obiectelor si evenimentelor discutate. Problema rezulta din raporturile particulare în care se afla diferite concepte.

Abordarea euristica presupune:

-momente de incertitudine, cautari, tatonari;

-selectie a posibilitatilor;

-alegerea celor mai optime cai;

-angajarea elevului într-o sarcina de cunoastere pentru care a