Calculul parametrilor de așchiere

iar mişcarea de avans este

mişcarea de translaţie a cuţitului în lungul generatoarei piesei.

În plus, pentru ca aşchierea să se realizeze în condiţii bune este necesar să se stabilească

parametrii principali ai regimului de aşchiere:

a) Adâncimea de aşchiere este definită ca mărimea tăişului principal aflat în contact cu piesa de prelucrat

măsurată perpendicular pe planul de lucru pentru adaosuri simetrice (strunjire):

[mm]

A

t p

2

2⋅

=

b) Avansul se alege din tabele şi se verifică în funcţie de:

- rezistenţa corpului cuţitului ;

- rezistenţa plăcuţei din aliaj dur ;

- forţa admisă de rezistenţa mecanismului de avans ;

- rigiditatea piesei.

c) Viteza principală de aşchiere este definită ca viteza la un moment dat în direcţia mişcării principale a

unui punct de aşchiere considerat pe tăişul sculei:

k k k k [mm]

T t S HB

V C n n

m xv yv

V

p ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

⎟⎠

⎞

⎜⎝

⋅ ⋅ ⋅⎛

= 1 2 3 K

200

unde: CV = coeficient ce depinde de caracteristicile materialului de prelucrat şi al sculei

T = durabilitatea sculei aşchietoare, în min

m = exponentul durabilităţii

t = adâncimea de aşchiere, în mm

S = avansul de aşchiere în mm / rot

HB = duritatea materialului de prelucrat, în unităţi Brinell

xv, yv = exponenţii adâncimii de aşchiere, şi avansului

n = componentul durităţii materialului

k1, k2, k3, …, kn = coeficienţi ce ţin cont de condiţiile diferite de lucru de cele considerate

d) Puterea efectivă de aşchiere:

N F V [kW] e 6000

2 ⋅

=

unde: F2 = forţa principală de aşchiere, în [daN]

V = viteza de aşchiere, în m/min

Pe parcurs, pentru obţinerea acestor parametri este necesar să se calculeze turaţia n şi forţa F2:

Etapele de lucru la proiectarea regimurilor de prelucrare:

1. alegerea maşinii unelte;

2. alegerea sculei aşchietoare;

3. determinarea adâncimii de lucru;

4. determinarea şi verificarea avansului;

5. determinarea vitezei de aşchiere şi turaţiei teoretice;

6. determinarea turaţiei de lucru şi recalcularea vitezei de aşchiere;

7. determinarea puterii efective de aşchiere şi compararea cu puterea maşinii unelte alese.

TEMA 2 - CALCULUL PARAMETRILOR REGIMURILOR DE AŞCHIERE

Ø115

Ø120

25 30

305

6,3

Xs

X

b

L

h

Să se proiecteze regimul de prelucrare al arborelui din schiţa alăturată având ca date iniţiale:

- material OL 60 (Ra = 588 daN / mm2)

- semifabricat laminat & 120

- rugozitatea impusă Ra = 6,3 μm

- duritate material HB < 170

- producţiei de serie mică (utilaje universale)

- prelucrare fără răcirea sculei

- cuţit cu plăcuţă din carbură metalică P 10

- operaţii:

- frezare capete + centruire

- strunjire capăt l = 25 mm

- strunjire exterioară l ≤ 280 mm

- strunjire capăt l = 30 mm

A. Strunjirea de degroşare la diametrul Φ 115 mm pe lungimea l = 280 mm

1. Alegerea maşinii unelte

Se face o alegere prealabilă a maşinii unelte, în funcţie de gabaritul şi masa piesei, urmând ca alegerea

definitivă să se facă după stabilirea regimului de lucru, când maşina unealtă se verifică la solicitările de

lucru. Din [4], vol.I, pag 267, tab. b-1, pag. 24 se alege strungul normal SN 450 x 1000 cu caracteristicile

h = 450 mm, L = 1000 mm, N = 7,5 kW.

2. Alegerea sculei (cuţit de strunjit exterior - degroşare)

Se face în funcţie de condiţiile lucru, iar în cazul când suprafaţa se poate prelucra prin mai multe variante

ale aceleiaşi operaţii — variante ce impun utilizarea de scule diferite — atunci alegerea sculei se face pe

baza unui calcul al economicităţii comparate pentru două variante mai avantajoase.

Se alege din [3], vol I, pag 111, tab. 5.1, poz. 2 un cuţit STAS 6377-67, cu geometria:

χ = 450

χs = 450

h x b = 20 x 20 (secţiunea corpului cuţitului)

prezinta aspectele ce trebuie luate in considerare la prelucrarea prin aschiere