Rubrica “Scrisori dela cititori”
Revista “Urzica” este una din multele apariţii ale vremii comuniste în care se glumeşte pe seama celor de la putere şi a conflictelor ce apar între aceştia.
În primul numǎr cei de la conducerea revistei îşi justificǎ apariţia, nu pentru cǎ s-ar fi simţit obligaţi, ci pentru cǎ aşa au fǎcut şi celelalte publicaţii. Aceastǎ justificare apare într-un articol program prin care explicǎ linia pe care vor merge. “Încredinţaţi cǎ o revistǎ de humor este, înainte de orice, un lucru foarte serios, nu ne abatem nici noi de la aceastǎ îndatorire.” Apariţia lor este explicatǎ ca fiind o necesitate a poporului de a râde şi el de “profitori”. “Numai cǎ noi vom încerca sǎ râdem altfel decât s-a râs înainte.”
Primul lucru prin care ne dǎm seama cǎ revista “Urzica” încearcǎ sǎ schimbe ceva este prin critica pe care o aduce burghezilor, care au “râs ani de zile de ţigani, soacre şi bâlbâiţi”.
Revista “Urzica” crede în valoarea de armǎ a râsului: vor prezenta în mod caricatural şi satiric relele, greşelile şi slǎbiciunile burgeziei. “Nǎravurile moştenite din burghezie şi aduse în rândurile noastre nu mai sunt nici ele – sau mai ales ele - de trecut cu vederea.” Pe lângǎ un advertisment la adresa leneşilor, micinoşilor, îngâmfaţilor, birocraţilor, lǎudǎrosilor, parvenitilor în “Cuvânt înainte” existǎ şi o explicaţie a “urzicii”- “plantǎ foarte rǎspânditǎ şi – paradoxal- foarte bunǎ la gust”, definiţie pe care au intenţia de a o respecta întocmai “vrem sǎ fim gustaţi şi rǎspândiţi”.
Una dintre rubricile revistei care mi-a atras atenţia şi în acelaşi timp mi-a stârnit râsul este “Scrisori dela cititori”. Este o rubricǎ ce nu are niciun fel de limite. Scrisorile cititorilor sunt dintre cele mai variate, de la plângeri în legaturǎ cu mâncarea de la cantitna pânǎ la produsele din comerţ.
Legǎtura dintre revistǎ şi cititori este una constantǎ, rubrica apǎrând în aproape fiecare numǎr şi mai ales bazatǎ pe încredere. Oamenii chiar cred cǎ prin spunerea pǎsului într-o scrisoare vor putea face o schimbare sau mǎcar sǎ îmbunǎtǎţeascǎ sistemul.
O notǎ de umor este şi forma de adresare a cititorilor : “Dragǎ Urzicǎ”, “Dragǎ Urzicuţo”, “Urzico dragǎ”, “Scumpǎ Urzico” etc. Într-una dintre scrisorile trimise la redacţie, un tovarǎş cetǎţean se plângea de calitatea ţigǎrilor, altul de nerespectarea legilor în privinţa spectacolelor stradale, altul de dispreţul afişat faţa de limba românǎ.
Cititorii încearcǎ în mod constant sǎ se ridice la critica revistei în general, vorbind în rime sau creând expresii inedite “Nu de alta, dar mâncai dulce si simţii un gust amar.”
Problemele de la acea vreme, în care existau case de odihnǎ, cantine şi cooperative, erau problemele de zi cu zi ale cetăţenilor. Rezolvarea lor în sine era o problemǎ. Nimeni nu te lua în seamǎ, stǎteai la rânduri interminabile, te frǎmâtai uitându-te la ceas de nenumǎrate ori şi când încercai sǎ scapi un pic de sistem o luai de la capǎt.
Având o orientare spre umor şi satirǎ, clienţii revistei erau foarte variaţi, din toate clasele sociale. Una dintre scrisorile luate spre analizǎ aparţine unui elev al şcolii profesionale de la Uzinele “23 Augus”. Dorinţa de a muncii cât mai mult şi mai bine pentru ţarǎ era insuflatǎ încǎ din şcoli, dar fiecare dezamǎgire pe care aceştia o primeau era dureroasǎ. “Acum de curând, şcoala noastra a comandat la Centrala Industriei Prelucrǎtoare câteva strunguri pe care noi sǎ putem învǎţa meseria. Şi iatǎ cǎ strungurile au venit. Dar cum au venit, aşa au plecat. Nu pentru cǎ noi n-am fi nişte elevi buni, ci pentru cǎ ele erau stricate.(…) Acum suntem din nou în aşteptarea strungurilor, iar cu meseria stǎm la început, probabil cǎ şi cei care ne-au confecţionat strungurile.”
Universitatea “Babeş –Bolyai” Cluj – Napoca
Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
