Certificarea mărfurilor

Certificarea modernă a fost iniţiată în anii ’’50 când s-a constituit Comitetul ISO pentru certificare (CERTICO), s-a generalizat în 1993 când Comunitatea Economică Europeană a impus certificarea ca o necesitate pentru susţinerea acţiunii de liberalizare a circulaţiei mărfurilor şi este în continuă perfecţionare prin ideile novatoare apărute ca urmare a experienţei acumulate în aplicarea ei

Liberalizarea schimburilor de mărfuri şi globalizarea pieţelor măresc distanţele dintre furnizori şi beneficiari, cunoaşterea reciprocă devenind uneori imposibilă. Adaptarea la cerinţele pieţei se face cu întârziere iar consumatoriifinali privesc cu reticenţă produsele provenind de la ofertanţii necunoscuţi.

Pentru a-şi forma o imagine favorabilă şi a spori încrederea acestor clienţi, furnizorii apelează la o nouă formă de promovare a produselor, folosind în acest scop organisme recunoscute pe pieţele respective şi care se bucură de încrederea cumpărătorilor. Aceste organisme atestă conformitatea produselor cu modelele caracterizate prin cele mai corespunzătoare performanţe.

Prin activitatea lor, aceste organisme se interpun între producători şi consumatori devenind garanţi pentru calitatea mărfurilor prezentate pe pieţele depărtate de locul lor de origine. Acţiunea acestor organisme este cunoscută sub denumirea de certificare

A apărut din necesitatea de a oferi garanţii obiective beneficiarilor care sunt interesaţi să achiziţioneze mărfuri sau să apeleze la servicii care să le satisfacă cerinţele.Acest tip de certificare asigură promovarea vânzărilor, prin înlăturarea barierelor tehnice din calea comercializării libere a produselor.

Certificatul de conformitate conţine, în general, o parte informativă privind caracteristicile de calitate impuse produsului, precum şi informaţii referitoare la organismul care a efectuat auditul. Certificatele au valabilitate limitată în timp şi spaţiu, putând fi acordate, dar şi retrase de organismele de certificare, în condiţii bine definite.