Analiza SWOT

Paternitatea analizei SWOT îi este atribuita lui Andrews (1971), care a fost unul dintre pionierii abordarii sistemice, concentrându-se în special asupra conceptului de potrivire între organizatie si mediul sau.

Modelul propus initial de el se concentra asupra unui numar de patru întrebari:

Ce stim sa facem? (Care sunt puncte puternice si puncte slabe?)

Ce vrem sa facem? (Care sunt valori organizationale si individuale?)

Ce am putea sa facem? (Care sunt oportunitatile si amenintarile externe?)

Ce asteapta ceilalti de la noi sa facem? (Care sunt asteptarile actorilor organizationali?)

Acest model SWOT, propus initial de Andrews (1971) si care seamana foarte putin cu modelul cunoscut astazi sub acelasi nume era rafinat de autor cu un nivel superior de operationalizare, care, dupa cum se poate observa în figura alaturata, era caracterizat de concretete si actionalitate (Fleisher & Bensoussan, 2003).

Ce resurse si capacitati dorim sa dezvoltam?

Care sunt lucrurile de care ar trebui sa ne pese?

Ce oportunitati am putea specula?

Cum putem construi expectatii consonante între actorii organizationali care conteaza?

Modelul SWOT simplificat nu trateaza însa toate aceste aspecte, ci încearca sa deceleze doar cele patru caracteristici cruciale, punctele puternice, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile.

Fiecare componenta, manifestare, flux sau caracteristica a sistemului identificata de consultant poate fi încadrata pe baza particularitatilor sale într-una din cele patru categorii, constituindu-se astfel într-o problema sau o oportunitate a sistemului.

Punctele tari si cele slabe sunt relativ usor de identificat, însa majoritatea consultantilor începatori au dificultati majore în a face pasul ulterior, cel al descrierii oportunitatilor si amenintarilor care rezulta din ele.