Traduceri Managementul Proiectelor

1. Marinov Vasil, Bahlaoul Hachemi si Slay Ben, „Structural funds and the new member states: lessons learnd”

In mai 2004, 10 tari au intrat in UE, dintre care 8 erau tari foste socialiste (EU8). In anul 2007 au intrat in UE si Bulgaria si Romania.

Aproape toate tarile noi integrate in UE, aveau la acel moment un PIB cu aproximativ 75% mai putin decat media tarile existente din UE. Fondurile structurale au menirea de a ajuta aceste state noi integrate de a ajunge la nivelul economic al “vecinilor” sai. Fondurile structurale sunt destul de importante reprezentand 4% din PIB. Daca sunt folosite corespunzator, aceste fonduri duc la crestere economica, coeziune sociala si devoltarea resurselor umane.

Analiza statelor noi membre UE ajuta la o intelegere mai buna a situatiei, lucru ce poate fi de mare ajutor statelor care au aderat sau care sunt candidate. UNDP realizeaza o analiza comparativa a absortiei fondurilor structurale in Irlanda, Portugalia, Republica Ceha si Polonia. Bulgaria a fost deasemenea inclusa in studiu, pentru a analiza pregatirile realizate inainte de accesare fondurilor, Bulgaria intrand in UE abia 1 an mai tarziu (2007).

Noile tari member au beneficiat de instrumente financiar ante-accesare ca PHARE, ISPA, SAPARD, insa acestea s-au dovedit ineficiente in a oferi respectivelor tari capacitatea de a absorbi fondurile structurale.

Experienta noilor state membre UE a aratat ca absortia de fonduri structurale necesita o pregatire puternica a administratiei centrale, in forma unei politici cadru nationale puternice, coordonare interministeriala, programe nationale bine realizate si capacitate de implementare. De asemenea, sunt esentiale parteneriatele cu guvernele regionale si locale, sectorul privat si ONG. In concluzie, pregatirea pentru absortia fondurilor structurale presupune mai mult modernizarea statelor birocratice si incurajarea lor sa conlucreze cu ONG-uri si guverne locale.

Procesul de accesare este uneori insotit de descentralizare, care are drept tinta eficientizarea administratiei publice prin intermediul principiului subsidiaritati, adica deciziile sunt luate cat mai aproape de cetatean, de catre unitatea administrativa aflata cel mai aproape de acestia. Prin definitia lor, fondurile structurale pun accentul pe nivelul regional.

Totusi, experienta tarilor precum Irlanda, Portugalia a aratat ca descentralizarea administrativa si capacitatea de absortie a fondurilor nu au o legatura puternica. In schimb, in tarile in care au existat probleme in procesul de descentralizare,autoritatile de la nivel central trebuie sa se impuna, pentru o implementare eficienta a programelor prioritare. Descentralizarea ar putea fi necesara dar nu pentru absortia fondurilor structurale.

Lectiile pe care le invata tarile ce au aderat si urmeaza sa fie membre UE sau care doresc sa adere de UE, in ce priveste fondurile structurale sunt urmatoarele:

* Nu trebuie sa astepte foarte mult pentru a se pregati pentru absortia fondurilor structurale si nu trebuie sa fie “retinute” in fondurile alocate pentru aceasta pregatire.

*Nu uita de parteneri de dezvoltare, vei avea nevoie de ei.

*Integreaza fondurile structurale in sistemul financiar public national.

In prezent, probleme absortiei fondurilor structurale ale statelor membre sunt generate de ineficienta unei politici cadrul nationale, capacitatilor de implementare slabe si lipsa de experienta in ce priveste dezvoltarea parteneriatelor. Acestea au dus la o abordare a fondurilor structurale intr-un mod mecanic si formal mai degraba decat printr-o perspectiva a dezvoltari. Accentul cade pe structuri si proceduri decat pe parteneriate de impact.

In multe privinte aceste probleme nu sunt surprinzatoare. Fondurile strucurale implica faptul ca noile state membre nu sunt dramatic diferite de celelalte state existente in EU.

2. Fondurile structurale si de coeziune

Fondurile structurale si Fondul de Coeziune sunt instrumente financiare ale politicii regionale a UE, al carei scop este sa reduca diferentele de dezvoltare dintre regiuni si statele membere. Prin urmare, fondurile participa pe deplin in utmarirea obiectivelor de coeziune economica, sociala si teritoriala.

Pentru perioada 2007-2013 bugetul alocat politicii regionale este in jur de 348 miliarde euro, impartiti in 278 miliarde euro pentru Fondurile Structurale si 70 miliarde euro pentru Fondul de Coeziune. Acesta reprezinta 35% din bugetul comunitatii si este al doilea mare element din buget.

Exista doua fonduri structurale:

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF) care este in prezent cel mai mare. Din 1975 a oferit sprijin pentru infrastructura si investitii in creare de locuri de munca productive, in special pentru intreprinderi.

2. Fondul Social European (ESF), infiintat in 1958, contribuie la integrarea in viata profesionala a somerilor si a categoriilor defavorizare ale populatiei, in special prin finantarea metodelor de formare profesionala.

In vederea acelerarii convergentei economice, sociale si teritoriale, UE a creat un Fond de Coeziune in 1994. Acesta este destinat tarilor al caror PIB pe cap de locuitor este sub 90% din media comunitara. Scopul FC este de a acorda finantare proiectelor de infrastructura si transport. Cu toatea acestea, ajutorul acordat de FC este supus unor anumite conditii. Daca deficitul public al unui stat membru depaseste 3% din PIB-ul national, niciun proiect nou nu va fi aprobat pana cand deficitul nu a fost adus sub control.

Aceste fonduri vor fi utilizate pentru finantarea politicii regionale intre 2007 si 2013 avand trei obiective: convergenta, competivitate regionala si ocuparea fortei de munca si cooperare teritoriala europeana.

1. Obiectivul “Convergenţă”

(PIB per capita sub 75% din media UE). În cadrul acestui obiectiv se urmăreşte creşterea economică pentru regiunile rămase în urmă, prin investiţii în dezvoltarea competitivităţii pe termen lung, ocuparea forţei de muncă, dezvoltare durabilă, dezvoltarea capacităţii instituţionale şi eficienţa administraţiei publice.

2. Obiectivul “Competitivitate Regională şi Ocuparea Forţei de Muncă”

(pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă). În cadrul acestui obiectiv se urmăresc anticiparea şi promovarea schimbărilor economice din zonele industrializate, prin sprijin acordat întreprinderilor (în vederea anticipării şi promovării schimbărilor în zonele industriale, urbane şi rurale) şi persoanelor (pentru a anticipa şi a se adapta la schimbări, prin eliminarea şomajului, promovarea calităţii şi productivităţii muncii şi a incluziunii sociale).

3. Obiectivul “Cooperare Teritorială Europeană"

(pentru regiuni, judeţe şi zone transnaţionale). În cadrul acestui obiectiv se urmăreşte întărirea cooperării la nivel transfrontalier, transnaţional şi interregional.