abordarea sistemică a problemelor de organizare şi management, dind o atenţie deosebită raportului părţilor sistemului cu sistemul în ansamblul său şi asupra dependenţelor reciproce ale unui număr mare de factori variabili;
considerarea organizaţiei ca o coaliţie colaboratoare, care este viabilă numai atita timp cit poate să asigure tuturor membrilor săi o suficientă satisfacţie pentru a garanta continuarea aportului lor la realizarea obiectivelor organizaţiei;
modelarea proceselor organizaţionale în combinarea lor, cu relevarea acelor combinaţii care corespund atingerii obiectivelor puse în faţa organizaţiei.
Principalii reprezentanţi ai acestei şcoli sunt Talcott Parsons, C.J Barnard, P. Selznick, G.N. Popov, H.A. Simon.
Abordarea sistemică structural-funcţionalistă a organizaţiei este tratată de către T. Parsons. Organizaţia socială, întreprinderea este considerată ca un sistem complex format dintr-o serie de subsisteme. Ca subsisteme sunt: individul - membru al organizaţiei, structura formală, structura in formală, statusurile, rolurile, mediul fizic înconjurător în care funcţionează întreprinderea. Toate acestea formează un sistem organizatoric, pe care Parsons îl numeşte sistem social al acţiunii.
Principalul factor integrator al organizaţiei este obiectivul, scopul acesteia, făcându-se deosebire între obiectivele stabilite unei organizaţii concrete şi obiec-tivele proprii tuturor organizaţiilor ca atare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.