Cei mai importanţi precursori ai managementului calităţii sunt consideraţi: W.Edward Deming, Joseph M. Juran, Armand V. Feigenbaum, ICaoru Ishikawa şi Philip B. Crosby.
2.1.1 Programul lui Deming privind îmbunătăţirea calităţii
Prin activitatea pe care a desfaşurat-o, timp de 30 de ani, în domeniul perfecţionării profesionale a lucrătorilor din industria japoneză, Deming şi-a câştigat un prestigiu deosebit. Ca o recunoaştere a meritelor sale, premiul naţional pentru calitate, instituit în Japonia în 1951, a primit numele său.
Contribuţia lui Deming, în domeniul managementului calităţii, a fost recunoscută în SUA, ţara sa de origine, abia începând cu anul 1980, an în care s-a tras pentru prima dată semnalul de alarmă în legătură cu progresele spectaculoase ale industrieijaponeze.1
De un succes deosebit se bucură, în prezent, "Programul în 14 puncte", referitor la îmbunătăţirea calităţii şi a productivităţii. Programul este destinat conducerii întreprinderii, pe care Deming o consideră responsabilă pentru asigurarea cadrului necesar acestei îmbunătăţiri, respectând cele "14 puncte".3
1. Asiguraţi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor, pe baza unui plan, pentru a deveni competitivi şi pentru a putea rămâne în afaceri.
2. Adoptaţi o nouă filozofle, renunţând la "nivelul acceptabil" al calităţii. Trăim într-o nouă eră economică: nu putem supravieţui cu "niveluri acceptabile" de neconformităţi, defecte, întârzieri în livrare.
3. Renunţati la controlul integraî al produselor, introducând metode de control statistic, pentru a stabili conformitatea cu cerinţele specificate. (Este de preferat să prevenim defectele decât să le identificăm.)
4. Solicitaţi dovezi, din partea fumizomlui, privind evidenţa statistică a calităţii. Afacerile se bazează, în prezent, mai mult pe calitate, decât pe preţ: eliminaţi furmzorii care nu fac dovada unei asemenea evidenţe.
5. Descoperiţi problemele. Conducerea este cea care trebuie să se ocupe de îmbunătăţirea continuă a tuturor proceselor din fiecare etapă a traiectoriei produsului, începând cu proiectarea şi până la asigurarea service-ului în utilizare.
6. Utilizaţi metode moderne de instruire a întregului personal din întreprindere.
7. Asiguraţi tuturor angajaţilor instrumentele necesare pentru desfaşurarea corespunzătoare a activităţilor. Responsabilitatea şefilor de echipă trebuie concentrată pe calitate, iar conducerea trebuie să fie pregătită să acţioneze imediat, pe baza rapoartelor acestora, referitoare la deficienţele constatate.
8. Eliminaţi frica: încurajaţi comunicarea, astfel încât fiecare angajat să-şi poată prezenta punctul de vedere în mod deschis.
9. înlăturaţi barierele dintre compartimentele întreprinderii. Formaţi echipe, cuprinzând persoane din compartimente diferite (cercetare, proiectare, producţie, desfacere) pentru identificarea problemelor şi prevenirea apariţiei lor în procesele ulterioare.
10. Eliminaţi afişele, sloganurile specifice muncii forţate. înainte de a urmări creşterea productivităţii, asiguraţi-vă că aceasta nu este în defavoarea calităţii pe care trebuie să o îmbunătăţiţi continuu.
11. Revedeţi timpii de muncă normaţi, astfel încât să nu devină un obstacol în calea productivităţii sau a calităţii.
12. Eliminaţi toate obstacolele care-i împiedică pe oameni să fie mândri de munca lor.
13. Introduceţi un program riguros de instruire a personalului, în relaţie cu evoluţia procedeelor, metodelor şi tehnicilor utilizate în toate compartimentele întreprinderii.
14. Creaţi o structură corespunzâtoare, la nivelul conducerii de vârf, care să asigure îndeplinirea celor 13 puncte.
2.1.2 Contribuţia lui Juran în domeniul managementului calităţii
Joseph M. Juran, profesor american de origine română, a iniţiat şi coordonat, la începutul anilor '50, cursurile de perfecţionare a lucrătorilor din industriajaponeză, sub deviza "calitatea este o problemă a tuturor".
Ca şi în cazul lui Deming, meritele lui Juran în domeniul managementului calităţii au fost recunoscute, în SUA, abia începând cu anii '80.
Susţinând necesitatea unei îmbunătăţiri continue a calităţii, Juran face deosebire între "problemele sporadice" şi cele "cronice". în timp ce primele pot fi rezolvate de lucrători, cele cronice cad în sarcina managerilor. Acestea din urmă au o pondere de 80%, astfel încât, pentru îmbunătăţirea calităţii este deosebit de importantă rezolvarea problemelor cronice.
Lucrarea sa "Managerial Breakthrough"2 s-a dorit a fi un ghid pentru soluţionarea problemelor cronice ale calităţii.
Pentru a asigura îmbunătăţirea continuă a calităţii, Juran propune următoarea succesiune a etapelor de parcurs:3
1. Convingeţi-i pe ceilalţi de necesitatea îmbunătăţirii.
2. Identificaţi "proiectele vitale" (utilizând diagrama Pareto).
3. Asiguraţi un progres în cunoaşterea problemelor.
4. Conduceţi analiza pentru descoperirea cauzelor problemelor.
5. Determinaţi efectul schimbărilor propuse asupra personalului implicat şi descoperiţj. posibilitatea de a învinge rezistenţa la aceste schimbări.
6. Acţionaţi pentru realizarea schimbărilor preconizate, asigurând inclusiv pregătirea personalului implicat.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
