Modelul - Abordarea lui Geert Hofstede

Geert Hofstede este un analist olandez în managementul comparat, având o largă recunoaştere şi reputaţie internaţională. Urmare a unor ample studii/anchete internaţionale derulate în perioada 1967-1973, pe baza unui chestionar distribuit salariaţilor IBM (companie ce are filiale, reprezentanţe sau societăţi în peste 70 de ţări), Hofstede compară patru dimensiuni culturale pentru un număr de 52 de ţări din 5 continente; au fost distribuite 116.000 CHESTIONARE traduse în 20 de limbi diferite.

Cele patru dimensiuni culturale luate în analiză de Hofstede sunt:

• distanţe faţă de putere: mare / mică;

• individualism / colectivism;

• feminitate / masculinitate;

• nivelul ridicat / scăzut de evitare a incertitudinii.

Ulterior, autorul a inclus în cercetarea făcută o a 5-a dimensiune culturală:

• abordarea pe termen scurt /lung.

Se observă că fiecare dintre cele 5 dimensiuni ale “culturii” exprimă două faţete complementare şi contrare ale unui “tot unitar”, adică este o dimensiune pereche ce se află la baza deciziilor şi acţiunilor individuale / de grup.

Remarcăm că există numai unele puncte de intersecţie între concepţia lui G. Hofstede şi concepţia lui F. Trompenaars; deşi concepţia acestui din urmă autor a fost deja prezentată, reiterăm cele două tabele sintetice ale dimensiunilor culturale; din evaluarea comparativă a acestor două tabele rezultă aspectele comune sau „de intersecţie” între cele două concepţii.

Abordarea lui TROMPENAARS

D1 Universalism / particularism

D2 Individualism / colectivism

D3 Afectiv / neutru

D4 Specific / difuz

D5 Statut câştigat / statut atribuit

D6 Atitudinea faţă de timp

D7 Atitudinea faţă de natură

Abordarea lui HOFSTEDE

D1 Distanţa faţă de putere

(mic  mare)

D2 Individualism / colectivism

D3 Feminitate / masculinitate

D4 Evitarea incertitudinii

(slab  puternic)

D5 Orientarea pe termeni lung / orientarea pe termen scurt

D6 -

D7 -

Distanţa faţă de putere: de la mic la mare

Conform cu Hofstede, distanţa faţă de putere arată măsura în care salariaţii cu putere mai mică din instituţiile şi organizaţiile unei ţări (executanţii) aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită:

• În cazul distanţei mici faţă de putere: copiii sunt trataţi de părinţi ca fiind egali, sunt educaţi pentru a deveni independenţi cât mai repede; profesorul tratează elevul ca fiindu-i egal, elevul adresează întrebări şi critică profesorul; în cadrul organizaţional, şeful aplică un management participativ, organigrama are un număr redus de nivel, iar salariile variază moderat etc.

• În cazul distanţei mari faţă de putere: părintele nu încurajează independenţa copilului, pretinde supunere absolută; relaţia profesor – elev perpetuează o anume inegalitate, elevul vorbeşte doar când este invitat, respectă totdeauna profesorul; în cadrul organizaţional, managerii se consideră superiori executanţilor, puterea este centralizată, sunt diferenţe foarte mari între salarii etc.

Diferenţe esenţiale între societăţile cu distanţă mare şi respectiv mică faţă de putere. I. normă generală, familie, şcoală şi loc de muncă

Distanţă mică faţă de putere Distanţă mare faţă de putere

- Inegalităţile dintre oameni trebuie să fie minimizate;

- Trebuie să existe într-o oarecare măsură o interdependenţă între oamenii mai puternici şi cei slabi;

- Părinţii îi tratează pe copii ca pe egalii lor;

- Copiii îi tratează pe părinţi ca pe egalii lor;

- În clasă profesorii aşteaptă iniţiative din partea elevilor;

- Profesorii sunt experţii care transferă elevilor adevăruri impersonale;

- Elevii îi tratează pe profesori ca pe egalii lor;

- Persoanele mai instruite deţin valori mai puţin autoritare decât persoanele mai puţin instruite;

- Ierarhia în organizaţii înseamnă o inegalitate de roluri stabilită în modul convenţional;

- Descentralizarea este caracteristică;

- Diferenţe mici de salarii între nivelul superior şi nivelul inferior al organizaţiei;

- Subordonaţii aşteaptă să fie consultaţi;

- Şeful ideal este un democrat plin de resurse;

- Privilegiile şi simbolurile de statut nu sunt bine privite. - Inegalităţile dintre oameni sunt de aşteptat şi de dorit;

- Oamenii cu putere mai mică trebuie să depindă de cei mai puternici; în realitatea oamenii mai slabi sunt polarizaţi între dependenţă şi independenţă;

- Părinţii îi educă pe copii să fie docili;

- Copiii îi tratează pe părinţi cu respect;

- În clasă se aşteaptă ca toate iniţiativele să provină de la profesori;

- Profesorii sunt ca nişte “guru” care transferă elevilor învăţătura personală;

- Elevii îi tratează cu respect pe profesori;

- Atât persoanele instruite, cât şi cele mai puţin instruite prezintă valori aproape la fel de autoritare;

- Ierarhia în organizaţii reflectă inegalitatea esenţială dintre cei de sus şi cei de jos;

- Centralizarea este caracteristică;

- Diferenţe mari de salarii între nivelul superior şi inferior al organizaţiei;

- Subordonaţii aşteaptă să li se spună ce să facă;

- Şeful ideal este un autocrat binevoitor sau un tată bun;

- Privilegiile şi simbolurile de statut pentru manageri sunt şi de aşteptat şi cunoscute.