(Introducerea) Cel de-al treilea loc: înainte de purgatoriu; creştinismul moştenise de la civilizaţiile anterioare o geografie a lumii celeilalte; dintre concepţiile despre o lume uniformă a morţilor (sheol-ul iudaic) sau ideile despre un dublu univers după moarte: Hadesul şi Câmpiile Elizee la romani, creştinismul a adoptat modelul dualist, amplificându-l chiar; a plasat lumea morţilor drepţi în cer; antagonismul cer-pământ, preferat de creştinism şi năzuinţa spre cer, paralelă cu frica de adâncimile subterane.
Partea I: Lumile de dincolo înainte de naşterea Purgatoriului
1. Spaţiile imaginare antice: Cele 3 căi hinduse; În Iran: focul şi puntea; În Egipt: imaginarul infernal; Coborârea în Infern la Grecia şi la Roma; O filozofie a reîntrupării: Platon; Un precursor: Enea în Infern; Ghilgameş în Infern; O lume de dincolo neutră şi întunecoasă: sheol-ul evreiesc; Viziunile apocaliptice iudeo-creştine; O sursă: Apocalipsa lui Pavel; Evreii descoperă o lume de dincolo intermediară; Purgatoriul creştin există oare în germen în Sfânta Scriptură? Coborârea lui Christos în Infern; Un loc de răcorire: refrigerium; Cea dintâi reprezentare a unui purgatoriu, în vedenia Sfintei Perpetua.
2. Părinţii Purgatoriului:
La Alexandria: 2 ctitori greci ai Purgatoriului:Clement din Alexandria şi Origene (sec. III): ideea că pedepsele Infernului sunt mijloace de purificare, că Dzeu pedepseşte ca foc nu entru a se răzbuna, ci pentru a purifica; viitorul botez cu foc al lui Dzeu; Clement e primul ce deosebeşte 2 feluri de păcătoşi pe lumea asta şi cealaltă; focul nimiceşte şi mistuieşte sau sfinţeşte; Origene crede că nu există păcătos atât de rău să nu se poată îndrepta, Infernul fiind trecător – e un eretic.
Creştinismul latin: Sf. Ciprian, Lactanţiu, Ilarie din Poitiers, Sf. Ambrozie, Sf. Ieronim, Ambrosiaster, Paulinus din Nola
Adevăratul părinte al Purgatoriului: Augustin: 3 cuvinte: purgatorius, temporarius, transitorius; eficacitatea rugăciunilor pt. morţi;
Un fals părinte al purgatoriului: Cezarie din Arles
Grigore cel Mare, ultimul părinte al purgatoriului, povestiri din lumea cealaltă
3. Evul mediu timpuriu: stagnare doctrinală şi înmulţirea viziunilor
Reprezentarea augustiniană a lumii celeilalte întâlnită la 3 spanioli
Viziuni „barbare” despre lumea cealaltă: Irlanda, Galia, ţinutul german, Marea Britanie
Perioada carolingiană şi postcarolingiană
Seria vizionară: călătorii pe lumea cealaltă
Viziunea lui Drythelm: un loc pentru spălarea păcatelor
Politizarea lumii de dincolo: viziunea lui Carol cel Gras
Partea a doua : Secolul al XII-lea: naşterea Purgatoriului
4. Focul purgator
5. „Locus purgatorius”: un loc pentru spălarea de păcate
6. Purgatoriul între Sicilia şi Irlanda
De la viziunea lui Drytheim la cea a lui Carol cel Gras, călătoriile imaginare pe lumea cealaltă – considerate e cei din Evul Mediu ca „reale”, chiar dacă sunt prezentate ca nişte „vise”(somnia) – sunt călătorii ale unor oameni vii al căror trup rămâne pe pământ, sufletul întorcându-se şi el aici. Viziunile acestea continuă de-a lungul sec. al XII-lea şi ultima dintre ele – Purgatoriul Sfântului Patrick – avea să marcheze o etapă hotărâtoare în naşterea purgatoriului, într-o dublă geografie, geografie terestră şi geografie a lumii celeilalte.
Apare însă un nou tip de povestire, care în sec. al XIII-lea va prelua şi va difuza pe scară largă Purgatoriul. Sunt povestiri în care morţii se înfăţişează celor vii, morţi ce sunt supuşi pedepselor ce spală de păcate şi care vin să ceară rugăciuni celor vii, sau să-i anunţe că trebuie să se îndrepte de vor să scape de pedepsele ce aduc spălarea de păcate. Este, de fapt, reluarea povestirilor din cartea a IV-a a Dialogurilor lui Grigore cel mare, însă strigoii aceia nu se mai află pe pământ ca să se spele de păcatele ce le-au mai rămas, ci într-o permisie excepţională, de scurtă durată, atât cât ţine un vis.
Viziuni monastice: strigoii
Petrus Damiani, pe la 1063-1072 relatează 3 apariţii de suflete supuse pedepselor purgatoare:
1. femeia ce şi-a văzut vecina în noaptea de Sf. Maria; de reţinut că pentru greşelile de care uitase femeia a fost supusă la chinuri până la intervenţia Sf. Maria; pătrunderea fecioarei în locurile unde sunt spălate păcatele; aceasta se dovedeşte încă de la sf sec. XI principalul sprijin al defuncţilor din viitorul Purgatoriu.
2. o femeie ce sare la picioarele Sf. Maria într-o biserică plină de sfinţi şi cere îndurare pt. defunctul patrician Ioan, om păcătos, dar darnic faţă de biserici; Maria a poruncit ca nobilul adus de diavoli încătuşat şi legat să fie eliberat şi trecut în rândul celor aleşi
- locurile de pedeapsă şi instrumentele de tortură (loca poenalia, lora poenalia) sunt viitorul purgatoriu, de vreme ce din infern nu se revine; locurile au caracter infernal, subliniat prin prezenţa demonilor şi nu a îngerilor.
3. un călugăr mort ce li se arată fraţilor şi cere ajutorul lor pentru a scăpa de chinurile pedepselor; mulţumită rugăciunilor întregii mănăstiri a scăpat de chinuri a trecut în rândul sfinţilor.
Prezentare de carte (schita) in cadrul unui seminar la cursul "Stat, biserica, societate", sectia istorie-arheologie, anul III
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
