Independența Kosovo

Declaraţia unilaterală de „independenţei” a provinciei Kosovo a stârnit multe controverse, având efecte considerabile asupra frontierelor statelor naţionale, nu numai pentru cele din Europa dar şi în republicile ex-sovietice, unde există puternice forţe separatiste. ,Pentru a explica independenţa Kosovo trebuie, mai întâi, să observăm istoria provinciei de-a lungul timpului; istoria kosovară de la recunoaşterea statelor moderne-Iugoslavia şi Albania - ca revendicare teritorială.

Recunoaşterea oficială a Albaniei şi Iugoslaviei

În anul 1912 are loc primul război balcanic în care Albania este atacată de Muntenegru, Serbia, Bulgaria şi Grecia, Albania, având ca aliat Imperiul Otoman. La „Conferinţa Ambasadorilor” de la Londra din 1913, Serbia obţine suveranitatea asupra provinciei Kosovo şi o menţine până astăzi. Tratatul de la Londra a recunoscut apartenenţa provinciei Kosovo la Serbia şi a Metohiei la Muntenegru, astfel tratatul recunoaşte oficial şi Albania ca stat.

În timpul primului război mondial, Albania a fost aliată cu Austro-Ungaria, care i-a învins pe sârbi, fapt ce i-a facilitat intrarea în Kosovo. Având ca aliată o asemenea putere, albanezii coalizează cu armata austro-ungară şi iniţiază o campanie de eliminare a sârbilor din provincie. Peste 100.000 de sârbi şi-au părăsit locuinţele din Kosovo şi au migrat,din nou, spre nord. Conflictul se intensifică în Kosovo, tensiunea între sărbi şi albanezi se manifestă prin atrocităţi reciproce.

La sfârşitul primului război mondial, prin tratatele de pace (1919-1920), s-a recunoscut Iugoslavia ca „Regatul sârbilor,croaţilor şi slovenilor”, având o monarhie constituţională iar în componenţa sa vor fi alipite două provincii autonome: Voievodina şi Kosovo. Încă o dată, Kosovo este recunoscută ca parte a Serbiei.

Conform constituţiei iugoslave din 1974, statutul regiunii Kosovo va fi de provincie autonomă. După moartea preşedintelui iugoslav Tito în anii 80, presiunile pentru obţinerea independenţei faţă de Serbia au crescut. Dar fostul lider iugoslav Slobodan Milosevici a folosit în favoarea lui resentimentele trezite de creşterea influienţei provinciei Kosovo în cadrul Federaţiei Iugoslave. Când a ajuns preşedinte, în anul 1989, el a anulat statutul autonom al provinciei Kosovo. O mişcare de rezistenţă pasivă de-a lungul anilor 90 nu a reuşit să restabilească independenţa şi autonomia regiunii, deşi etnicii albanezi şi-au declarat unilateral independenţa în 1991. Pe la mijlocul anilor 90 are loc o mişcare de guerilă albaneză, care va precipita din partea armatei albaneze o ofensivă sângeroasă.

După refuzul lui Slobodan Milosevici de a accepta orice soluţie propusă de marile puteri internaţionale pentru a încheia criza, NATO a recurs la bombardarea obiectivelor din Serbia şi din Kosovo. În timp, forţele sârbe au iniţiat o campanie de purificare etnică împotriva albanezilor din Kosovo. Sute de mii de albanezi s-au refugiat în albania, Muntenegru ţi Macedonia , dar mii de oameni au fost ucişi. Forţele sârbeşti au fost alungate din regiune în vara anului 1999 şi ONU a preluat administraţia provinciei.

Autorităţile din Kosovo au anunţat pe 17 februarie 2008 independenţa provinciei faţă de Belgrad. Declaraţia a fost făcută de purtătorul de cuvânt al primului-ministru kosovar. Acestă declaraţie unilaterală a independenţei Kosovo şi apariţia unui nou stat pe harta politică a lumii reprezintă un dezechilibru mondial, antrenând în jurul său cele două mari puteri mondiale, SUA şi Rusia. În timp ce SUA susţine independenţa provinciei, Rusia se opune cu vehemenţă.