Cuza - Abdicare și Exil

PERSONALITATEA DOMNITORULUI

Fascinanta personalitate a lui Alexandru Ioan Cuza a marcat secolele XIX şi XX cum puţini conducători români au reuşit s-o facă.

Doar şapte ani de domnie se înscriu în Cartea neamului. Dar ce ani! Ani de "ardere a etapelor", de smulgere a României din sistemul care o ţinea la periferia Europei, ani de occidentalizare, de creare a structurilor unei ţări moderne, cu germenii democraţiei daţi unui pământ ce tânjea după atenţie şi dragoste.

A plătit cei şapte ani de glorie cu alţi şapte de surghiun la care s-a autocondamnat, pentru a nu-şi pune opera în pericol, chiar dacă, asemeni şarpelui biblic, diplomaţi ai Europei au încercat să-l tenteze cu revenirea pe tron, dar în spatele unor arme străine.

PERSONALITATEA DOMNITORULUI

Cuza a contribuit în mod esenţial la realizarea majorităţii dezideratelor exprimate în divanurile ad-hoc;

asigurase Unirea Principatelor, mai intâi prin persoana sa, prin dubla alegere, apoi prin recunoaşterea de către Puterile garante a unirii definitive;

rezolvase, impreuna cu primul său sfetnic, Mihail Kogalniceanu, problema mănăstirilor inchinate, care se dezbatea de decenii, prin secularizarea bunurilor lor;

dăduse, cu acelaşi sfetnic, o bază incomparabil mai largă vieţii politice prin noua lege electorala care asigura drept de vot unei mase de cetăţeni de aproape 100 de ori mai mare decât cea din trecut;

şi nu in ultimul rând, legea agrara – una dintre cele mai mari realizări ale vieţii politice şi reformei in acel timp – suprimase claca şi improprietărise pe ţărani, dându-le nu numai o bucată de pamânt, dar şi sentimentul demnităţii şi independenţei lor.

Mai rămăsese de realizat unul singur din dezideratele divanurile ad-hoc: acela care privea ocuparea tronului de către un principe străin, menit, in concepţia vremii, să impiedice luptele interne pentru puterea supremă. Evident, împlinirea acestui ultim deziderat implica retragerea lui Cuza.

PERSONALITATEA DOMNITORULUI

CAUZELE ABDICĂRII LUI CUZA

1.OPOZIŢIA LIBERALILOR- RADICALI ŞI A ALTOR OAMENI POLITICI, APĂRUTĂ ÎI URMA REFORMELOR ÎNFĂPTUITE; [monstruoasa coaliţie]

2.ADOPTAREA DE CĂTRE CUZA A PRIMULUI DINTRE FIII SĂI NATURALI, SEMN ÎN OPINIA ,CELOR CE NU-L AGREAU CĂ DOREŞTE SĂ DEVINĂ REGE ŞI SĂ INSTITUE O DINASTIE;

3.INCIDENTELE DIN 15 AUGUST, 1865, ORCHESTRATE DIN UMBRĂ DE ADVERSARII LUI CUZA-EL FIIND LA EMS, ÎN GERMANIA- CÂND FORŢELE DE ORDINE AU INTERVENIT ŞI AU TRAS IMPOTRIVA PROTESTATARILOR;

4. DIN 15 AUGUST 1865 AU APĂRUT NUMEROASE COMPLICAŢII ÎN RAPORTURILE ROMÂNIEI CU MARILE PUTERI. VIZIBIL SE CONSTATĂ O RĂCIRE A RELAŢIILOR CU FRANŢA.

5. DOMNITORUL NU S-A CRAMPONAT DE PUTERE. MAI MULT , EL A FOST ANUNŢAT DE ORGANIZAREA COMPLOTULUI ŞI TOTUŞI NU A IMPUS MĂSURI SPECIALE DE PAZĂ.