Radurizarea Produselor Alimentare

Obiective

Noțiune și caracteristica generală a procesului de

radurizare.

Clasificarea radiațiilor ionizate și caracteristica

generală a grupelor de radiații ionizate.

Efectele produse de radiațiile ionizate

Metode de reducere a efectelor secundare apărute în

timpul radurizării

5. Avantaje. Dezavantaje

Unele alimente sunt supuse radurizării , pentru a se mentine mai

mult timp proaspete.

Radurizarea reprezintă tratamentul prin iradiere, care

urmăreste prelungirea duratei de conservare prin reducerea

generală a microorganizmelor deteriorate specifice, in special a

formelor vegetative bacteriene.

Aceste termen este echivalent cu cel de pasteurizare( exemplu:

pasteurizarea laptelui).

Radurizarea se referă la îmbunătățirea calității de păstrare a unui

aliment prin reducerea substanțială a numărului de microbi.

Folosirea radiațiilor ionizate pentru conservarea produselor alimentare

a fost sugerată pentru prima dată în 1916, și a fost patentată în Statele

Unite( an.1921),și în Franța( an.1930).

În 1981 au fost adoptate principalele documente privind iradierea

alimentelor și includerea acestui procedeu în Codex Alimentarius.

Cercetările din ultimii 40 de ani au aratat ca iradierea poate fi folosita

pentru : distrugerea insectelor și paraziților din cereale,păstăi uscate,

fructe și legume uscate, carne și fructe de mare ,inhibarea încolțirii la

recolte cum ar fi cartoful și ceapa,scăderea numărului de

microorganizme din alimente.

II . Radiațiile utilizate la conservarea alimentelor sunt :

1.Radiația ultravioletă

2. Lumină pulsatorie

3.Ultrasunetele

4.Raze Beta

5.Raze gama(“y”)

6.Raze X ( Rontgen)