Contaminarea cu Staniu a Alimentelor

Descoperire: 1700 î.e.n;

Îşi trage numele de la insulele Kassiterides care constituiau sursa cositorului grecesc;

Romanii i-au dat numele de stannum de unde derivă şi denumirea sa de astăzi de staniu;

În antichitate era folosit, în special, pentru elaborarea bronzului şi este menţionat în operele lui Homer.

În evul mediu din staniu se confecţionau vase şi tacâmuri, deoarece era bine cunoscută rezistenţa la coroziune a staniului faţă de mediu ambiant.

Dezvoltarea metalurgiei staniului şi creşterea producţiei mondiale de staniu au fost strâns legate de extinderea în Europa ca şi în întreaga lume a procedeului de cositorire;

În 1810 a fost patentată ideea folosirii tablei cositorite la fabricarea cutiilor de conserve;

Cea mai mare parte din producţia de staniu serveşte la fabricarea ambalajelor pentru alimente;

Zăcămintele de minereuri de staniu sunt limitate motiv pentru care producţia mondială de staniu se cifrează în jur de 0,220 mil.t./ an;

Se prezintă sub trei forme alotropice: α, β, γ;

Staniul α este stabil la T joase, T de transformare a staniului α în staniul β fiind de 13,200 C;

Staniul α se prezintă sub o formă pulverulentă, fără luciu metalic şi cristalizează într-o reţea de tip diamant spre deosebire de staniul β care cristalizează în sistemul tetragonal;

La temperaturi peste 1600 C staniul β se transformă în staniu γ care cristalizează în sistemul rombic devenind casant.