Marea Negra in cartografie

1. INTRODUCERE

Marea Neagră are o îndelungată istorie, bazată pe diversele cercetări și preocupări ale populației ce ajungeau în zona acesteia, bazată pe caracteristicile culturale și etimologice ale popoarelor. In acest sens, pe parcursul timpului, Marea Neagră s-a lăsat descoperită ușor ușor de oameni, reușind odată cu evoluția gândirii și a tehnologiilor, să surprindă din ce în ce mai multe detalii de profunzime asupra Pontului Euxinus, cum a fost denumită o lungă perioadă. Aportul adus de fiecare popor, filozof, cercetator și în final al legislașiei ce ocrotește Marea Neagră, au făcut să cunoaștem toate datele de astăzi asupra acesteia și să ne bucurăm de ce ne oferă atât la exterior, cât și la interior.

Numele de Marea Neagră este dată relativ recentă, începând din secolul al XVI-lea și nu are nico legătură cu numele din Antichitate. În zona Mării Negre, triburile de origine indiană, anume Meoții, Sindii și Taurinii, care erau așezați și locuiau, în zona de stepă a Mării Negre, în nordul arealului, cu 850-500 de ani înainte de Hristos, astfel ei numeau Marea drept Ternarum, conform lui A.I. Trubachiov.

Importanța acesteia este una vizibilă, fiind un esențial punct strategic, de analiză și navigație, economic dar și istoric, realizându-se de-a lungul secolelor un impresionant material cartografic necesar pentru viziualizare și cunoașterea Mării Negre.

2. ISTORIA MĂRII NEGRE

De-a lungul timpului Marea Neagră a fost deopotrivă o punte de legătură, dar și o frontieră, între Europa și Asia, între zona baltică și cea mediteraneeană. Destinul Mării Negre a evoluat între perioade de închidere, când fostele imperii (roman, bizantin, otoman, rus) au reușit să-și impună hegemonia în acest spațiu și perioade de deschidere care au corespuns cu destrămarea acestor puteri și afirmarea țărilor riverane.

Marele istoric Gh. I. Brătianu (1898-1953) care a realizat lucrarea „Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană“, definește astfel această mare, unică în felul ei: „Este vorba de o mare aproape închisă, care nu comunică cu Mediterana decât prin îngusta ieșire a strâmtorilor; cu toate acestea, datorită marilor fluvii care se varsă în ea din adâncurile stepei sau din masivele Europei Centrale, datorită rețelei multiple a drumurilor continentale ce ajung în porturile ei, ea merită, tot atât de mult ca și alte mări mai deschise curenților din larg, numele de „placă turnantă“ a marelui trafic și a schimburilor internaționale. Acest caracter de zonă de tranziție și de răscruce între Europa și Asia îl imprimă popoarelor și statelor stabilite pe litoralul ei“.

Primele informații despre întinderea de apă ne-au fost oferite de marii filozofi antici, cei care au reușit să realizeze materiale cartografice deosebit de amănunțite pentru acea perioadă. Pe lângă marii învățați ai acelei perioade cum sunt Herodot și Ptolemeu, Aristotel a fost cel care s-a detașat decisiv prin opera sa Meteorologia unde a dus informații cu privire la circulația apei în sistemul Mare Azov-Mare Neagră-Marea Mediterană.

O alta personalitate cu remarcabile contribuții în cartografia zonei Pontului Euxinus a fost Ptolemeu , astronom și geograf grec care prin lucrarea Geografia a adunat toate determinările de longitudine și latitudine ce concretizează suma proceselor realizate în cunoașterea geografiei cartografice din antichitate.

Un alt filozof, italian preocupat de zona Pontului Euxinus este Claudius Aelianus, cel care prin lucrarea Despre animale descrie particularitățile zonei și a animalelor din habitat.

Înaintând în timp, preocupările vor devenii din ce în ce mai mari asupra Mării Negre, culminând cu apariția portolanelor, ce reprezentau hărțile întocmite de marinari, pentru navigație, folosindu-se de busolă, avantajul acestora constând în gradul mare de detaliere pe care il aveau.

o Copăcenaru O.(2016) Reprezentări ale Bazinului Mării Negre în portulanele medievale-un periplu cartografic, Facultatea de Geografie, Universitatea din București

o Popescu Spineni (1978). România în izvoarele geografice și cartografice din antichitate până în pragul veacului nostru ,București, Editura Ștințifică și Enciclopedică 1978

o Vespremeanu.E (1992) Oceanografie, București TUB

o Vespremeanu E (2004) Geografia Mării Negre, București, Editura Universității din București

o https://ecomareaneagra.wordpress.com/category/marea-neagra/