Europa nordică - metode în turism

CAP.1. – CADRUL GENERAL

1.1. – Specificul Geografic

TARA SUPRAFATA (km²) POPULATIA (mil.loc) CAPITALA

Danemarca 43.077 5,4 Copenhaga

Norvegia 323.895 4,6 Oslo

Suedia 449.964 9,0 Stockholm

Finlanda 338.127 5,2 Helsinki

Islanda 103.100 0,3 Reykjavik

Letonia 64.500 2,3 Riga

Lituania 65.200 3,4 Vilnius

Estonia 45.100 1.3 Tallin

Limitele regiunii geografice

Europa Nordica este situata la nord de paralelea de 50˚ latitudine nordica, intre Oceanul Arctic in Nord, Oceanul Atlantic in Vest si MareaBaltica in Est.

Regiunea prezinta o suprafata de 1.434.837 km², avand o populatie de 31.785.361 locuitori. Europa Nordica este la randul ei formata din doua subregiuni:

- Scandinavia: Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda;

- Statele Baltice: Estonia, Letonia, Lituania.

Relieful

Europa Nordica prezinta un relief diversificat, de la campii joase si plane la munti cu altitudini ridicate, insotit de numeroase insule (reprezentative in acest sens Danemarca si Finlanda). Norvegia este tara care are cea mai mare suprafata acoperita de relief montan, dar si cea mai mare altitudine, de peste 2500 de metri in Muntii Scandinaviei, iar ca forme de relief specifice se intalnesc fiordurile, „golfuri maritime inguste si intrate adanc in uscat, cu maluri abrupte, sinuoase si inalte”. O alta trasatura specifica a Europei Nordice o reprezina marea intindere de lacuri, depasind cifra de 200.000, intalnita indeosebi in Finlanda (“Tara cu 1000 de lacuri”- 187.888 de lacuri), bine reprezentata si in Suedia (circa 96.000 de lacuri) si Letonia (peste 1.400 de lacuri). Islanda reprezinta si ea o zona de interes, indeosebi pentru un turism stiintific, datorita activitatii vulcanice inca active, pe langa care se mai alatura gheizere, izvoare fierbinti, dar si ghetari masivi.

Printre cele mai importante unitati de relief amintim Muntii Scandinaviei. Acestia sunt situati in partea de vest si se intind pe directia SV-NE, paralel cu tarmul incepand in sud de la fiordul Stavanger si ajungand in nord pana la fiordul Lakse. Desi se intind pe circa 1400-1500 km lungime, acest lant nu se prezinta sub forma de culmi bine individualizate, datorita fragmentarii transversale foarte accentuate , prezentei in numar mare a fiordurilor si vailor glaciare sau fluviatile. Denumirea de “Alpi” se atribuie mai mult partii nordice, care, desi mai joasa, prezinta insa mai multe varfuri ascutite, zapezi persistente, ghetari si vai adanci cu pereti abrupti, care ii fac asemanatori in parte Alpilor propriu-zisi. Acest versant este fragmentat de numeroase golfuri adanci si inguste, sinuoase si ramificate, de tipul fiordurilor, dintre care cele mai mari, incepand de la sud la nord, sunt:Oslofjord, Nordfjord, Vestfjord etc. Pe langa firoduri, litoralul norvegian este insotit de numeroase insule dintre care cele mai mari se gasesc in nord, iar cele mai mici si mai numeroase se afla in continuare spre sud, pana la gura fiordului Stavanger. Coasta aceasta cu fiorduri si insule (denumita Skjaergard sau “Gradina stancilor in apa”) reprezinta unul din cele mai pitoresti colturi ale Europei, fiind o buna destinatie turistica.

Podisul Baltic. Acesta contituie o alta unitate fizico-geografica, mult mai intinsa decat prima si care se suprapune intru totul Scutului Baltic. Altitudinile dominante ale podisului variaza intre 200-500 m dupa care urmeaza treapta cea mai coborata pana la 0 m in campiile litorale si in Podisul Marilor Lacuri Finlandeze. In unele parti altutidinile ajung chiar peste 1000 m in Muntii Hibini din Peninsula Kola. Podisul Baltic reprezinta o peneplena larg valurita retezata in cristalini care acoperita de intinse depozite cuaternare, care apar sub forma de valuri si de presiuni de diferite dimensiuni.

Podisul Suediei se desfasoara ca o zona intinsa, paralele cu lantul Muntilor Scandinavici si litoralul baltic, incepand la la sud, din Peninsula Scania, si pana la nord, in Peninsula Varanger. Incepand de la sud la nord, in cuprinsul Podisului Suediei, se desprind mai mutle subunitati: Podisul Soerland, Podisul Norrland, o portiune numita Zvealand, Podisul Finnmark etc.

Relieful Islandei este destul de variat, cea mai mare parte a lui fiind reprezentat de un podis cu altitudini intre 400-600 m dominat in partea centrala si estica de cateva masive muntoase vulcanice, unde apar si ghetarii. Dintre masivele vulcanice amintim: Hekla (1503 m), Katla (1450 m), Askja (1448 m). Campiile apar numai pe margini, in special la gura raurilor in partea de vest si sud, cea mai intinsa fiind campia de la gura raului Thjorsa.

Danemarca ocupa partile de nord si centrala ale Peninsulei Iutlanda si Arhipelagul danez, alcatuit din aproape 500 insule, cele mai importante fiind Sjaelland, Fionia, Lolland, Falsten, Bornholm.

Relieful Lituaniei este alcatuit din campiile din centrul tarii, care sunt despartite de dealuri formate in urma depunerilor glaciare.

Letonia prezinta un relief de campie cu cateva dealuri in partea de est.

Relieful Estoniei este mlastinos in zonele depresionare, in partea de nord al tarii este plat iar in partea de sud relieful este deluros, fiind insa lipsit de culmile muntoase.

Hidrografia Europei Nordice este foarte bogata, fiind favorizata de codnitiile de relief si de clima. Cele mai importante sunt raurile ce se varsa in Marea Baltica (Torne, Lule, Ume, Dal), apoi Klar, Glomma si altele cu directia NS, situate la est de Oslo. Lacurile sunt destul de numeroase, cele mai multe gasindu-se in estul Marii Baltice. Ele prezinta tarmuri sinuoase si numeroase insule impadurite. Cele mai mari lacuri sunt : Ladoga, Onega, Vaner, Vatter, Saimaa, Paijanne, Inari si altele. Acestea sunt navigabile, intre aceste linii de navigatie cele mai importante fiind Canalul Nordic, care leaga Lacul Onega cu Marea Alba si Canalul Gota, dintre Marea Baltica si Istmul Kattegat.

Asadar, avand un relief variat, cu diverse structuri morfologice, Europa Nordica este o regiune cu un bun potential turistic. Aceasta regiune poate promite un turism montan, nu neaparat datorita altitudinilor ridicate ale muntilor, ci datorita pozitioarii in emisfera nordica, ce confera o clima favorabila. Un alt tip de turism este cel balneoclimateric dar si cel stiintific, ambele datorate prezentei acvtivitatii vulcanice din Islanda. De asemenea marele numar de lacuri intalnite cu precadere in Finlanda, numeroasele insule ale Danemarcei cat si celelalte zone ale Europei Nordice promit un peisaj deosebit, inedit, iar pentru cunoscatori, o multitudine de informatii geografice.

Aspecte Climatice