Deșertul Sahara

Deşertul Shara aparţine

următoarelor state africane:Algeria ,Tunisia,Libia,Egipt,Mauritania,Mali,Niger,Ciad,Sudan,Senegal.Burkina Faso

• Sahara cuprinde o treime din continentul

• african şi se întinde de la Oceanul Atlantic

• în Vest, până la Marea Roşie în Est; în Nord

• este limitată de Munţii Atlas şi Marea Medi-

• terană, iar în Sud se extinde până în regiunea Sudan.

• Unii specialişti consideră că se întinde în Est doar până la Valea Nilului, regiunea deşertică dintre Nil şi Marea Roşie, fiind considerată Deşertul Arabiei.

• Are o suprafaţă de 9 000 000 km. pătraţi

• fiind cel mai mare deşert al planetei.

• Are o lungime de 5630 km şi o lăţime de

• 1930 km, ocupând partea nordică a

• continenetului (respectiv, partea central

nordică după alţi autori).

Repere etimologice şi geologie

- Denumirea sa provine din cuvântul arab sahara care înseamnă deşert de nisip sau din cuvintele sahraa sau es-sah-ra care desemnează sensul de sterp, steril.

- Alte accepţiuni:

- Din latinul desertus adică nelocuit, abandonat;

- Din egipteanul deşret adică cel roşu, sterp, fără viaţă.

GEOLOGIE

- Soclu precambrian cristalin, cutat şi nivelat, alcătuit din gnaise, calcare cristaline, micaşisturi şi intruziuni granitice;

- Peste soclu, se află un complex sedimentar format din gresii, calcare, marne şi argile gipsoase;

Formaţiunile eruptive sunt reprezentate prin bazalte care apar sub forma unei cuverturi.

FORMAREA SAHAREI

• Sahara este un deşert subtropical, caracterizat prin temperaturi ridicate tot timpul anului, de aceea este considerat şi un deşert fierbinte.

• cei mai importanţi factori care contribuie la formarea deşertului sunt de natură climatică.

• Sahara s-a format datorită proceselor geomorfologice de eroziune eoliană şi dezagregare sub influenţa temperaturilor ridicate, procese care s-au desfăşurat pe perioade îndelungate. Rocile se crapă datorită tensiunilor şi stresului generat de variaţiile mari de temperatură, de expansiunea şi de contracţia termică.

• Furtunile cu caracter subit joacă şi ele un rol important atât în contextul eroziunii, cât şi în cel de extindere a deşerturilor;

Lipsa vegetaţiei face ca suprafaţa rocilor să intre în contact direct cu agenţii externi care acţionează asupra lor în mod violent.

TIPURI GENETICE DE RELIEF

STRUCTURAL: ŞESURI, PLATOURI, MUNŢI INSULARI, CUESTE;

RELIEF DE EROZIUNE: ALBII SECATE ŞI MARTORI DE EROZIUNE;

RELIEF HIDROACUMULATIV: DEPRESIUNI LACUSTRE, ŞESURI ALUVIONARE;

RELIEF EOLIAN ACUMULATIV; ERGURI.

RELIEFUL GENERAT DE ERELE PLUVIALE:

- UEDURI PE VĂILE FLUVIALE CUATERNARE

- TERASE

- CÂMPII DE ACUMULARE

LATERITE FOSILE

MORFOLOGIA SAHAREI

- Se disting trei unităţi morfologice distincte:

Sahara Occidentală cuprinsă între Masivul Hoggar şi Oceanul Atlantic:

- Are o înclinare uşoară spre vest;

- Relieful e uşor ondulat şi depăşeşte pe alocuri 500 m;

- Erguri: IGUIDI, OUARAN, CHECH;

Sahara Centrală: se remarcă prin:

- Prezenţa masivelor muntoase şi a podişurilor înalte (M. Tibesti 3415 m, M. Hoggar, M. Air, M. Adrar D Iforhas;

- Apar podişuri de tip tassili sub forma unor cueste modelate în gresii paleozoice şi calcare mezozoice

Sahara Orientală este un podiş înclinat uşor spre Marea Mediterană, având altitudini de 500-1000 m.

- Este un ţinut al munţilor şi depresiunilorlargi şi adânci;

Pe platourile structurale sunt prezente ergurile şi regurile orientate pe direcţie Nord-Sud

universitatea de vest