Studiu de Caz privind Sistemul Gestionării Depozitelor unei Bănci

1.1 Definirea problemei

Sistemul bancar românesc cunoaşte o evoluţie accelerată, determinată de necesitatea adaptării sale la cerinţele funcţionării într-o economie în tranziţie către economia de piaţă. Sporirea complexităţii sale corelată cu cerinţa creşterii vitezei de răspuns la stimuli externi, proveniţi din economia reală, precum şi cu necesitatea sporirii eficienţei sale impun dezvoltarea tehnicilor moderne de calcul în acest sistem. Relaţiile de interdependenţă existente între segmentele de activitate dezvoltate în cadrul băncii sunt cele care fac necesară o abordare sistemică intregratoare a acestei dezvoltări. Trebuie avut în vedere caracterul dinamic al dezvoltării şi funcţionării sistemului, datorat impactului pe care acesta îl are cu mediul din care face parte, caracterizat prin transformarea continuă în toate componentele sale (juridic, economic, cultural etc.) şi concurenţa sporită internă şi externă.

Pornind de la aceste considerente se propune acest proiect care este o soluţie îmbunătăţită la sistemul actual de negociere a dobânzilor la depozitele clienţilor.

Proiectul prezintă situaţia existentă şi cea propusă, diferenţele dintre ele, evidenţierea prin analiza cost – beneficiu a avantajelor rezultate prin introducerea noii soluţii.

În acest scop, utilizând metodele de abordare specifice analizei de sistem, se realizează o urmărire logică a etapelor proiectării sistemice. Proiectul redă structura unei sucursale a băncii, punându-se accent pe poziţia şi importanţa subsistemului atragerii depozitelor în asigurarea resurselor financiare necesare sistemului. Proiectul include un capitol în care sunt prezentate tipurile de resurse utilizate de bancă în activitatea sa specifică.

În cadrul sistemului de atragere a resurselor, proiectul analizează subsistemul resurselor atrase prin intermediul depozitelor la termen cu dobândă negociabilă, cunoscut fiind că, în prezent, depozitele la termen asigură ponderea principală în cadrul resurselor băncii.

Este analizat de asemenea fluxul activităţilor specifice acestui subsistem, în scopul evidenţierii legăturilor informaţional – decizionale cu nivelurile ierarhice superioare.

Proiectul prezintă sistemul actual al negocierii dobânzii la depozitele la termen şi propune dezvoltarea unui pachet de programe destinat:

1. Clasificării clienţilor în funcţie de importanţa lor pentru bancă.

2. Calculării sumei minime pentru care este rentabilă acceptarea negocierii dobânzii.

Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare

3. Calculării procentului de dobândă maxim acceptat de bancă pentru depozite la termen pentru fiecare categorie de clienţi.

4. Prezentării situaţiei depozitelor atât pe client, cât şi pe total sucursală.

În final, pentru demonstrarea eficienţei noului sistem, se face o analiză comparativă cost – beneficiu, considerându-se că acesta este o alternativă mai bună la actualul sistem de stabilire a dobânzilor la depozitele la termen folosit în bancă.

1.2 Prezentarea fluxului de activităţi al subsistemului pentru negocierea convenţiilor de depozit şi gestionarea depozitelor

1.2.1 Structura generală a sistemului

1.2.1.1 Structura societăţii bancare

Banca este persoană juridică organizată ca societate comercială bancară pe acţiuni. Ca instituţie şi ca activitate, banca a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, datorită nevoii oamenilor de a efectua diverse tranzacţii. Evoluţia societăţii omeneşti în toate domeniile şi, în special, în economie a impus adaptarea activităţii bancare la noile cerinţe, lucru ce a necesitat nu doar modernizarea şi dezvoltarea serviciilor oferite de bănci clienţilor, dar şi apropierea de aceştia. În acest sens s-a impus dezvoltarea unei reţele de unităţi proprii în teritoriu, care să desfăşoare o activitate cât mai complexă.

Structura reţelei de unităţi a unei bănci constă în:

- centrala băncii ;

- sucursale judeţene şi Sucursala Municipiului Bucureşti;

- sucursale, subordonate organizatoric şi funcţional sucursalelor judeţene ;

- agenţii subordonate sucursalelor.

Centrala băncii îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile care se desfăşoară în sucursale şi agenţii, asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor şi a tuturor actelor normative care guvernează actvitatea bancară. În acest sens centrala băncii elaborează norme specifice ce trebuie respectate de unităţile din subordine şi în plus, centrala este răspunzătoare de activitatea sucursalelor şi agenţiilor din subordine.