Mixul de Politici în Luxemburg

Politica fiscală

Politica fiscală reprezintă o componentă esențială a politicii bugetare considerată ca fiind un ansamblu de măsuri inițiate și implementate de guvern , în scopul realizării și menținerii echilibrului macroeconomic în economia reală.

Intervenția statului în cazul politicii fiscale, își face simțită prezența prin intermediul unor procese specifice precum : asigurarea echilibrelor bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare și formarea prin impozite și taxe a veniturilor bugetare.

Corelația dintre fiscalitate și creșterea economică

Creșterea economică reprezintă creșterea PIB pe o perioadă lungă de timp. Pentru a avea o creștere economică trebuie ca :

• PIB în prețuri curente să crească mai repede decât prețurile ( o creștere a PIB-ului real)

• Volumul de bunuri și servicii să crească mai repede decât populația.

Canale prin care impozitarea poate afecta creșterea producției și implicit creșterea economică sunt urmatoarele:

• impozitele mari descurajează rata de investiții prin aplicarea impozitelor veniturilor persoanelor fizice.

• impozitele pot conduce la scăderea ofertei de munca.

• politica fiscală are capacitatea de a descuraja creșterea productivității.

Ponderea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice în PIB înregistrează un trend ascendent , având în anul 2012 o creştere cu 2,2 pp faţă de anul 2002.Această creştere intervine pe fondul majorării în anul 2010 a cotei superioare a impozitului pe venit de la 38% la 39% pentru veniturile peste 41,793 euro/an) .Taxa de solidaritate a fost de asemenea majorata de la 2,5% la 4% pentru veniturile de până la 150000 euro/an şi la 6% la veniturile mai mari de 150000 euro/an. Deşi rata implicită de impozitare a forţei de muncă a crescut ,ponderea impozitelor a fost la nivelul anului 2012 cu 0,8 pp. sub media UE. Trebuie observat totuşi că la nivelul anului 2002 Luxemburgul era cu 3,0 pp. sub media UE.

Politica fiscală afectează rata de creștere economică prin intermediul impactului asupra costului factorilor de producție. Creșterea producției pe angajat poate fi grupată în 4 factori :

• creșterea stocului de capital per angajat

• creșterea productivității medii a capitalului

• creșterea ofertei de muncă a fiecărui angajat

• creșterea productivității medii a muncii.

Evoluţiile macroeconomice recente arată că ponderea veniturilor în PIB este în creştere din nou după o scădere considerabilă în 2007 şi 2008. Pentru creşterea ponderii veniturilor în PIB, Luxemburgul a decis creşterea impozitului pe venit în anul 2010, prin creşterea cotei de taxare, introducerea unei taxe temporare de criză 0.8% pe venitul personal global ,cu excepţia salariilor minime introduse pentru anul 2011 şi a fost eliminată în anul 2012.

În ceea ce priveşte impozitele directe, se observă o uşoară scădere în perioada 2002-2004. Cu toate acestea, Luxemburgul se situează peste media UE. Veniturile din impozitele directe în PIB de 14,7% din PIB în anul 2010 erau cu 2,1 pp. peste media UE şi au fost pe o tendinţă crescătoare în ultimii ani.