Geologie - Curs 2-3

1. Date primare

1.1 Harti cu date

Amplasarea datelor culese din teren (de exemplu, grosimi ale SMUS) sau obtinute în

laborator (de exemplu, continuturi în component util) în functie de coordonate, reprezinta un

instrument pentru analiza spatiala. Câteva avantaje: 1. se identifica valorile care ar putea fi

eronate; 2. se identifica rapid zonele anomale. De exemplu, valorile mari, singulare, dispuse

aproape de valorile mici (si invers), trebuie neaparat verificate. În cazul datelor recoltate dupa

o retea neregulata, acest mod de prezentare a datelor da indicatii asupra modului de colectare

a datelor.

Identificarea zonelor în care se concentreaza valorile mici si cele ridicate, da indicatii

asupra unor tendinte în distributia datelor.

Continut (ppm)

Figura 3

1.2. Harti cu contururi

Tendintele generale ale datelor geologice (continuturi, grosimi etc.) pot fi puse în

evidenta cu ajutorul hartilor de contur. Trasarea manuala a conturului este o metoda excelenta

de familiarizare cu setul de date. Din pacate, în majoritatea cazurilor, trasarea se face automat

(software specializat).

Tipuri de harti:

- bidimensionale (Figura 4)

- tridimensionale (Figura 5)

1.3. Harti cu simboluri

În cazul unui volum mare de date, reprezentarea tuturor valorilor acestora nu este

posibila, iar hartile de contur pot masca multe detalii locale. O alternativa sunt hartile cu

simboluri (Figura 6), în care valorile sunt înlocuite cu simboluri care arata carei clase apartine

proba.

Figura 6

1.4. Harti indicatoare

O harta indicatoare este o harta pe care se gasesc doar 2 simboluri; în exemplul din

Figura 7 se vor utiliza patrate albe si cenusii. Cu aceste 2 simboluri se va atribui fiecare punct

uneia sau alteia dintre cele 2 clase, astfel încât o harta indicatoare arata doar daca valorile

variabilei sunt sub sau peste o anumita valoare prag. Desi ar putea parea restrictive, mai multe

harti indicatoare sunt adesea foarte reprezentative.