Frauda Fiscală

1.Evaziunea fiscală – concept şi forme

Aproape întotdeauna contribuabilii pun interesul lor pe primul loc, interesul general al societăţii fiind pe plan secund. Majoritatea dintre aceştia privesc impozitul ca fiind un prejudiciu şi nu ca o contribuţie pentru efectuarea cheltuielilor publice. Încă din cele mai vechi timpuri aceştia apelează la cele mai ingenioase metode pentru a-şi reduce obligaţiile fiscale.

Evaziunea fiscală este rezultatul neclarităţilor, legislaţiei fiscale, a metodelor de determinare a bazelor impozabile şi a impozitelor. Evaziunea fiscală presupune acţiunea persoanelor fizice şi juridice de a se sustrage pe diferite căi şi sub orice formă de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor, sumelor pe care aceştia le datorează bugetului public şi fondurilor speciale extrabugetare.

Evaziunea fiscală este clasificată de Gh. D. Bistriceanu, după modul cum poate fi săvârşită astfel:

a. Evaziunea fiscală legală, licită, (tolerată)

b. Evaziunea fiscală frauduloasă, ilicită, nelegală, (frauda fiscală)

a. Evaziunea fiscală legală constă în acţiunea contribuabililor de a se sustrage de la plata

impozitului, ca urmare a interpretării greşite, în mod intenţionat, a reglementărilor legale, astfel încat unele venituri sau părţi din ele nu sunt impozitate. Aceasta formă de evaziune fiscală este frecvent întalnită în perioadele când sunt legiferate noi impozite, sau sunt modificate cele existente sau când apar noi structuri de unităţi economice.

Paradisurile fiscale reprezintă o cale prin care se realizează evaziunea fiscală legală, în cadrul acestora se stabileşte sediul social şi domiciliul atât al persoanelor fizice cât şi a celor juridice şi spre aceste paradisuri fiscale îşi dirijează profiturile obţinute pe teritoriul altor tări, fără a apela la organele financiare. Un exemplu de evaziune fiscală la adăpostul legii este impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme medii

de venit, impunere ce creează condiţii pentru contribuabilii care realizează venituri mai mari decât media să nu plătească impozit pentru diferenţa respectivă.

a. Evaziunea fiscală frauduloasă este întâlnită pe o scară mult mai largă şi constă în acţiunea

de a ascunde cu bună ştiinţă de către contribuabil a obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau în folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitelor şi taxelor datorate.

În Romania evaziunea fiscală s-a produs în cea mai mare parte la impozitul pe profit şi la TVA conform datelor din tabel, care, de altfel, au o contribuţie importantă la formarea veniturilor bugetare. Ca un aspect pozitiv poate fi menţionat faptul că în anul 2006, evaziunea fiscală la TVA s-a micşorat cu 10% faţa de 43% cât era în 2002.

Tabel nr.1 Structura evaziunii fiscale indentificabile (in procente faţa de total)

Nr.crt Explicaţii 1996 1997 2002 2006

1 Impozit pe profit 33 46 33 .

2 TVA 28 26 43 10

3 Impozit pe salarii 7 9 . .

4 Accize 15 6 24 .

5 Impozite şi taxe locale 3 2 . .

6 Alte impozite

şi taxe 14 11 . .

7 Coeficient de omogenizare 0.48 0.55 0.59 .

Sursa: Văcărel I., Bercea F., Moşteanu T., Georgescu F., Ed. Didactică şi pedagogică R.A, Bucureşti, 2007, p. 462, ediţia a 6-a