Finanțele Instituțiilor Publice

Actul administrativ

Actul administrativ sau actul de drept administrativ face parte din categoria formelor concrete de realizare a activităţii administrative publice producătoare de efecte juridice. Când afirmăm că o formă concretă de activitate dă naştere la o formă juridică, înţelegem că aceasta dă naştere, modifică sau stinge raportul juridic.

Actul administrativ este un act juridic unilateral, care emană de la o autoritate publică în temeiul puterii publice, pe baza şi în vederea executării legii.

Funcţionarea aparatului administrativ nu necesită numai mijloace naturale şi umane, ci şi punerea în acţiune a competenţelor, îndeplinirea actelor făcute în virtutea acestor competenţe şi conform unor proceduri.

Trebuie să remarcăm faptul că, în virtutea puterii ierarhice, superiorul din administraţie are totdeauna facultatea de a crea anumite reguli interne care vizează organizarea activităţii interioare a administraţiei. Superiorul poate să dea instrucţiuni în sânul administraţiei, să fixeze conduita de urmat pentru un serviciu, să amenajeze formalităţile.

Actele normative emană de la autorităţi diferite: şeful statului mai întâi (atunci când are competenţă de reglementare), apoi ministrul, reprezentanţii puterii locale.

Există o ierarhie între aceste acte, trebuind să fie respectate nu numai legile, ci şi actele administrative care emană de la alte autorităţi publice. În toate ţările, din cauza complexităţii crescânde a administraţiei, problemelor multiple de reglementat, tehnicităţii materiilor, legiuitorul nu reuşeşte să determine totul el însuşi şi trebuie să lase autoritatea administrativă competentă să fixeze un mare număr de reguli secundare.

Administraţia are nevoie de supleţe şi promptitudine, este important să poată să modifice dispoziţiile care nu corespund necesităţii practice, circumstanţelor de moment. Aşadar, într-o formă generală, forţa juridică a regulamentelor este inferioară legii, regulamentul este inferior legii şi nu poate să-i aducă atingere, dar, uneori, în virtutea dispoziţiilor exprese ale legii înseşi, regulamentul poate modifica legea; aceasta în condiţiile stării de necesitate.

Exercitarea competenţei regulamentare este supusă peste tot unor condiţii de fond şi de formă. Condiţia de fond esenţială este legalitatea delegării de autoritate.

Regulamentele trebuie să se menţină în cadrul competenţei delegate care a fost consimţită de către legislativ, iar controlul acestei legalităţi este exercitat, în cea mai mare parte a ţărilor, de către judecător. Condiţiile de formă sunt de asemenea variate în cursul elaborării regulamentelor, şi este cerută uneori intervenţia organelor consultative (consilii sau comitete). Uneori şi publicul este solicitat să prezinte observaţii (de pildă legea de procedură administrativă din Statele Unite ale Americii prevede acest lucru). Regulamentele trebuie publicate pentru a avea forţă obiectivă pentru cei administraţi.

Competenţa normativă a executivului se exercită sub controlul parlamentului şi al justiţiei. Parlamentul poate modifica sau anula regulamentele pe care le consideră ilegale sau inoportune. Acolo unde parlamentul deleagă, el are dreptul să modifice regulamentul în virtutea acestei delegări.

Trăsăturile şi caracteristicile actelor administrative

Prima trăsătură caracteristică este aceea că actele administrative sunt acte juridice. Această caracterizare deosebeşte actul administrativ de operaţiunile tehnico-administrative. În timp ce actele administrative produc în mod direct efecte juridice asupra celor cărora li se adresează, efecte pe care le are în vedere organul emitent, operaţiunile nu produc efectele juridice avute în vedere de cel care le săvârşeşte, ci pe cele pe care le prevede legea. Deci această deosebire între actele şi operaţiunile administrative are o mare importanţă practică, îndeosebi în cazul litigiilor de contencios administrativ, situaţie în care instanţa nu poate controla pe calea acţiunii directe decât acele acte atacate în justiţie. Cu acea ocazie, verifică şi operaţiunile administrative pe baza cărora a fost emis acel act.

Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă. Actul este unilateral pentru că degajă o singură voinţă juridică, care provine de la o autoritate publică. Pe baza acestei caracteristici, actele administrative se deosebesc de alte acte juridice pe care le emit sau în care sunt părţi persoanele administrative. Într-adevăr, instituţiile administraţiei publice, instituţiile care au personalitate juridică pot intra în raporturi juridice civile, de muncă, financiare etc. Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimţământul persoanei căreia i se adresează, ca în cazul actului de drept civil, care se întemeiază pe consimţământul părţilor.

Actul administrativ este emis în vederea executării legii. Această caracteristică decurge din raţiunea de a fi a administraţiei publice, aceea de a organiza şi a executa în concret legea, înţeleasă în accepţiunea sa largă.