Finanțarea pe Termen Lung a Firmei

5.1 Conceptul de investiţii

Noţiunea de investiţii poate fi privită:

a) în sens larg – cuprinde totalitatea cheltuielilor şi alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă nişte venituri viitoare, precum:

- investiţia tehnică, privind achiziţia, construcţia şi montajul mijloacelor fixe (clădiri, maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc.);

- investiţia umană, în formarea personalului (recrutare, calificare, specializare);

- investiţia socială, vizează îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor (cantină, cămin, protecţia mediului etc.);

- investiţia financiară, care constă în cumpărarea de titluri de participaţie la alte societăţi comerciale (acţiuni, obligaţiuni);

- investiţia comercială, pentru publicitate şi reclamă

b) în sens restrâns – reprezintă cheltuielile ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe, adică pentru construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea activelor fixe de natura clădirilor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport etc.

= > investiţia tehnică

Decizia de investire se caracterizează prin următoarele elemente:

- este cea mai dificilă decizie pentru firmă, deoarece presupune o cheltuială iniţială foarte mare (o imobilizare făcută în prezent), în speranţa obţinerii unei eficienţe (rentabilităţi) viitoare prognozate pe întreaga durată normată de funcţionare a mijlocului fix;

- necesită selectarea celui mai bun proiect de investiţii;

- necesită găsirea şi selectarea surselor de finanţare.

5.2 Tipologia investiţiilor

Investiţiile pot fi grupate după mai multe criterii:

a) din punct de vedere al influenţei asupra patrimoniului:

• investiţii de menţinere a capacităţii activelor fixe existente, afectate de uzură;

• investiţii de modernizare;

• investiţii de expansiune.

b) din punct de vedere al structurii:

• lucrări de construcţii – montaj;

• achiziţii de utilaje, maşini, instalaţii, mijloace de transport;

• lucrări geologice şi alte investiţii.

c) din punct de vedere al metodei de executare:

• investiţii în antrepriză, care se execută pe bază de contract cu firme specializate;

• investiţii în regie proprie, care se execută cu forţe proprii.

d) din punct de vedere al surselor de finanţare:

• investiţii finanţate din fonduri proprii;

• investiţii finanţate din fonduri împrumutate;

• investiţii finanţate din fonduri nerambursabile (granturi).

5.3 Bugetul investiţiei este un instrument de previziune financiară prin care se urmăreşte realizarea echilibrului pe mai mulţi ani între:

- cheltuielile pentru investiţii;

- sursele de finanţare a acestora.

A. Cheltuielile pentru investiţii cuprind:

- valoarea investiţiei, care reprezintă preţul de deviz negociat si care conţine cheltuielile grupate după natura lor (materiale, manoperă, cheltuieli generale), pentru fiecare obiectiv în parte;

- cheltuielile cu rambursarea creditelor pe termen mediu şi lung (rate scadente);

- cheltuielile cu plata dobânzilor şi comisioanelor bancare la creditele pe termen mediu şi lung.

B. Sursele de finanţare a investiţiilor cuprind 2 căi de finanţare:

B.1. finanţarea prin fonduri proprii, care se poate realiza prin:

- autofinanţare sau cash – flow-ul firmei, având ca surse:

• fondul de amortizare a activelor fixe (vezi paragraful 5.6);

• profitul pentru dezvoltare (vezi Tema nr. 7);

• alte venituri: casări de mijloace fixe şi valorificarea materialelor şi pieselor după dezmembrare, vânzarea sau închirierea de mijloace fixe etc.).

- creşteri de capital social (vezi Tema nr. 3).

B.2. finanţarea prin fonduri provenite din afara firmei:

- finanţare de pe piaţa financiară internă:

• împrumuturi obligatare;

• credite bancare pe termen mediu şi lung;

• leasing.

- finanţare de pe piaţa financiară internaţională:

• investiţii străine directe: investitorul vine cu o contribuţie în natură (utilaje, patente, mărci) şi / sau în bani (valută convertibilă); această contribuţie intră în cadrul capitalului social;

• emisiuni de titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni) pe pieţe financiare internaţionale;

• credite bancare pe termen mediu şi lung;

• ajutoare financiare nerambursabile (granturi).