Bazele Activitarii Bancare

Tema 1. Sistemul bancar. Veriga de bază a sistemului de credit a Economiei Naționale

Banca poate fi definită ca o instituție ce mobilizează mijloacele bănești disponibile, finanțează și creditează persoanele juridice și fizice, organizează și efectuează decontările și plățile în cadrul economiei naționale și în relațiile cu celelalte state în scopul obținerii de profit. Băncile, ca instituțiile specializate, se ocupă de realizarea și organizarea diferitor servicii bancare, obiectul lor de activitate fiind gestionarea acestora, iar scopul final- obținerea profitului. Instrumentul de gestionare al operațiunilor bancare sînt banii.

Băncile îndeplinesc următoarele funcții:

• Funcția depozitară - efectuarea operațiunilor de depozit;

• Funcția investițională – acordarea creditelor în monedă națională/valută străină persoanelor fizice și juridice, și în participarea, în calitatea de acționar, înființarea unor instituții bancare sau nebancare în țară sau peste hotare și în achiziționarea activelor financiare în nume propriu;

• Funcția comercială – efectuarea decontărilor, operațiuni valutare, stipulative, consultații

• Funcția de piață monetară – fiecărei economii naționale îi corespunde, la un moment dat, un anumit stoc monetar, născut în principal din capacitatea de creație a băncilor. Unul din factorii creatori, cel mai semnificativ, este creditul prin scont. Puterea creatoare a băncilor își are limitele sale naturale și artificiale. Limitelor fizice ale posibilităților de creditare li se alătură limitele determinate de retragerile de fonduri, dacă banca apelează la credite din partea băncii centrale se pune în funcțiune acțiunea creatoare a ultimei. Încă o limitare naturală decurge din obligativitatea băncii de a deține permanent rezerve obligatorii în conturile ce trebuie să le deschidă la banca centrală.

• Funcția de creație economică – manifestîndu-se pe plan financiar (participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale; acordarea în calitate de asociat sau acționar, de împrumuturi în favoarea societății comerciale la care participă;acordarea de credite bancare societăților comerciale) și tehnic (băncile joacă rolul de consilier financiar al agenților economici în căutarea de resurse de finanțare ori de mijloace de investiție a resurselor; acordă asistență social-comercială, în cazul de majorare a capitalului acestor societăți. Prin subscripție publică sau prin emisiunea de obligațiuni).

Bancile comerciale pot fi clasificate astfel:

1)Dupa forma de proprietate:

*Banci private-cele al caror capital apartine une persoane sau unui grup de pers.

*banci de stat-posedarea intregului capital de catre stat

*Banci mixte-in capitalul carora participa si persoane private si statul.

2)Dupa apartenenta nationala:

*Banci autohtone(nationale)-capitalul apartine persoanelor din statul unde aceasta function.

*Banci straine-constituite din capital strain.

*Banci mixte-constituite din aportul de capital adus de mai multi parteneri din tari diferite.

*Banci multifuncionale-organismele monetare si financiare internationale

3)Dupa specializare:

*Banci universale-care efectueaza toate operatiunile bancare in toate sectoarele economiei

*Bancile specializate in deservirea anumitor sectoare a econom.ex:banca agricola,banca ipotecara,banca de investitii etc.

Tema 2: Particularitățile funcționale și operaționale ale BNM

În RM ca și în majoritatea țărilor în fruntea sistemului monetar se află Banca Centrală denumită BNM. BNM este o persoană juridică publică autonomă, care îndeplinește niște funcții specifice și este responsabilă față de parlamentul republicii. Obiectivele băncii națonale sunt asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

De competența BNM sunt următoarele atribuții de bază:

- licențierea supravegherea și reglementarea activității băncilor comerciale

- acordarea creditelor băncilor

- supravegherea sistemului de plăți în RM

- activarea ca organ unic de emisiune a monedei naționale

- stabilirea prin consultări cu guvernul regimul cursului de schimb al monedei naționale

- păstrarea și gestionarea rezervelor valutare ale statului

- stabilirea și implementarea politicii monetare și valutare în stat

Reieșind din atribuțiile numite BNM îndeplinește următoarele funcții:

1. elaborarea și promovarea politicii monetar creditare și valutare a statului

2. emisiunea monedei naționale

3. Banca bancilor

4. banca statului

I Politica monetară poate fi definită ca ansamblul intervențiilor BNM care se efectuează asupra lichidității economiei în scopul de a contribui prin utilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.

Instrumentele sunt:

1. Taxa scontului ce reprezintă dobînda uzuală pentru creditele acordate către BCentrală în cadrul operațiilor de rescontare. Rescontul se poate defini pn Banca centrala ca o achiziție fermă cu plată imediată a unor creanțe în termen prezentate de băncile comerciale. Operațiunile de rescontare se desfășoară pe baza unei rate a dobînzii fixe stabilite de către Banca Centrală cunoscute în prealabil a cărei valabilitate este de durată, nivelul acesteia fiind determinat în orientarea băncior solicitante. În al 2 rînd inițiativa operațiunilor și oportunitatea lor sunt hotărîte de băncile comerciale. În al 3 rînd furnizează la nevoie lichidități băncii comerciale. În principal acțiunea taxei scontului influențează piața capitalurilor, sfera creditului și respectiv ritmul desfășurării vieței economice în ansamblul ei. Astfel scăderea taxei scontului determină diminuarea generală a dobînzilor, sporește eficiența utilizării creditelor pentru agenții economici și îi orientează în sensul dezvoltării activității lor pe baza angrenării de capitaluri suplimentare.

2. politica open market este însoțitoarea firească a politicii de rescont. Ambele au originea în economia engleză unde se foloseau complementar pn asigurarea sensului dorit de evoluție a lichidității creditului și dobînzii. Trăsăturile specifice operațiilor la piața liberă sunt următoarele:

- nivelul dobînzii practicate variază funcția de evoluție a pieții și îndeosebi sunt determiate de orientarea pe care Banca centrală dorește s-o impună

- banca centrală are rol activ, aceasta inițează alimentarea pieții montare cu lichidități în special prin oferte proprii

- operațiile de open m permit BC deopotrivă să acorde credite dar și să împrumute pe această piață, reducînd astfel lichiditățile băncilor și prin aceasta ale economiei naționale.

3. Sistemul rezervelor minime obligatorii constă din obligația băncii comerciale care constituie depozite să consemneze în fondurile sale deschise la BNM o sumă dimensionată prin cote procentuale. Sistemul rezervelor minime obligatorii îndeplinește o funcție de a determina un anumit raport între volumul depozitelor și volumul creditelor ce se poate acorda în baza acestor resurse de creditare. Modificarea cuantumului rezervii minime obligatorii are ca efect modificarea acestui raport, numai BNM are drept să stabilească și să modifice ratele aplicate pn menținerea rezervelor obligatorii . În domeniul politicii valutare BNațională efectuează intervența pe pița valutară, pn susținerea cursului monedei naționale în raport cu alte monede. În acest scop BN, regelmentează operațiunile valutare pe teritoriul R:M.