Politica Bugetară

Politica Bugetară. Pe lângă politica monetară o altă politică deosebit de importantăpe care o vom trata în detaliu este politica bugetară. Dacă noţiunii de politică îialăturăm cuvântul bugetară apare conceptul de politică bugetară. După cum se ştiepolitica bugetară reprezintă opţiunile bugetare ale unui centru de decizie publică(autoritate guvernamentală sau centrală, autoritate locală, autoritate subnaţională)care vizează finalităţile economice şi sociale. Vom aminti în continuare diferite păreridin literatura de specialitate românească şi străină, legate de definirea politicilorbugetare.

Astfel, Iulian Vacărel (2000:558) consideră că politicile bugetare sunt influenţatede modul în care se “exprimă relaţiile economice în formă bănească care se formeazăîn procesul de repartiţie a produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele depolitică economică, socială şi financiară”.

Merită amintită opinia profesorului Constantin Tulai, care a subliniat „rolulînsemnat pe care politicile şi pârghiile bugetare îl joacă în economia modernă”.Formele de mobilizare şi alocare a veniturilor nu rămân indiferente faţă de mersuleconomiei, ci sunt folosite ca pârghii de orientare şi influenţare (Tulai C., 2007:68).

Pe de altă parte politicile bugetare (Moşteanu T. şi coautorii, 2002:58) reprezintăinstrumente la dispoziţia statului în vederea implementării diferitelor obiective alestatului.

O altă opinie interesantă a profesorului Ioan Talpoş priveşte politica bugetarăca şi o politică de bază prin care se realizează rolul de previzionare şi autorizare abugetului, ca principala politică cu caracter operativ şi obligatoriu a statului (TalpoşI, 1995:79).

Alţi autori consideră că politica bugetară desemnează concepţia şi acţiunile statuluiprivind veniturile şi cheltuielile publice, mijloacele de mobilizare a încasărilor, tipurileşi dimensiunile cheltuielilor prin care se poate interveni direct în caz de instabilitate,sau pentru relansare economică (Dobrotă N., 1999:354; Boadway R. W.&David E.,Wildasin, 1984; Buchanan, J.,1967).

Este evident, după cum preciza Paul Leroy Braulieu (1877) că primul pas înîntocmirea unei politici bugetare este întocmirea unei liste „de prevedere a veniturilorde realizat, a cheltuielilor de efectuat”. La rândul său, Gaston Jeze (1910) sublinia că aîntocmi politica bugetară înseamnă în primul rând “a enumera, a evalua şi a comparaperiodic, cu anticipaţie şi pentru o perioadă de timp viitoare, cheltuielile de efectuatşi veniturile de încasat” (Condor I.,1994:241 apud Gaston Jeze).

Merită amintită de asemenea şi părerea lui R. Muzelec (1993), care susţinea că politicabugetară „este un act intervenţionist prin acţiunea veniturilor asupra structurii economiceşi productiv prin cea mai mare parte a cheltuielilor.” (Muzellec, R., 1993:45-46).

După părerea unor specialişti (Wildavsky A., 2001; Rubin, Irene S.,1997) politicilebugetare reprezintă intenţii şi sunt orientate spre viitor şi abia după încheierea anuluifiscal vedem dacă acele intenţii (politici bugetare) au fost puse în practică.

După cum arată şi unii autori (Jack Rabin, 1992:10-11; Schick A., 1990:9-10)politica bugetară este un reper important al reflectării gradului în care statul se implicăîn economie şi în viaţa socială, al capacităţii economiei naţionale de a contribui laconstituirea resurselor financiare necesare statului, precum şi, al modului în careacesta înţelege să le gestioneze. Părerea noastră este că politica bugetară trebuieînţeleasă de asemenea ca un instrument contabil şi financiar, un act juridic şi unulpolitic, deoarece este, în mod esenţial, un act de autorizare (Parlament), precum şi otranspunere financiară a viziunii politice a executivului.

Politicile bugetare (Aronson R., Schwartz E., 1996:125-167; Stillman R., 1994:348-366; Axellroad D., 1995:28) fac parte din politicile economice, scopul lor general fiindasemănător cu al celorlalte politici statale (sociale, educaţionale, de sănătate etc.) dea duce la dezvoltarea societăţii şi a oferi un cadru propice dezvoltării economicosocialeatât la nivel individual, cât şi la nivel statal, comunitar.