Peter Druker - economia transnațională, ecologia transnațională

Economia mondiala = ec transnationala:

- nu ec internationala, ci transnationala: inceputul anilor 70 (infiintarea OPEC si stabilirea cursului flotant de Nixon) -> aceasta forma controleaza economiile interne ale statelor nationale

- ec transnationala e modelata de de fluxurile monetare, nu de comertul de bunuri si servicii (politicile monetare si fiscale ale guvernelor sunt reactii la evenimentele de pe pietele transnationale valutare si de capital, nu invers)

- managementul e factorul de productie decisiv (nu munca si natura, nici banii sau ratele la schimb valutar)

- obiectivul: maximizarea pietei (nu profitului) – investitiile sunt o functie a comertului

- 4 unitati economice eficiente (nu doar statul, cum se credea):

-Statul national

-Regiunea (comunitatea Europeana, America de N)

-Economia mondiala (bazata pe informatie) e aproape de sine statatoare, are flux de bani, credite si investitii

-Societatea transnationala (firma nu neaparat mare, dar sa se adreseze lumii intregi ca unei piete unice – in productie, dar si vanzare)

- reciprocitate in relatiile interregionale, nu protectionism, nici comert liber

- ecologia transnationala: problemele ecologice au nevoie de actiuni conjugate, luate la niv transnational

- lipsa institutiilor acestui tip de economie si a sistemului de legi

Experienta americana:

- importanta pentru ca domina economia mondiala si ea ilustreaza noul tip de economie

In prima jumatate a secolului trecut, economia SUA s-a aflat in pragul colapsului. Acesta a avut loc ca urmare a supraevaluarii dolarului, ce favoriza importul de produse mai ieftine, dar exportul a continuat sa creasca. In plus, aceleasi ramuri ce au avut probleme in SUA au inregistrat o stuatie similara si in vestul Europei > presiunea asupra pietii din partea japonezilor (filiala Philips din America a facut fata presiunii produselor importate din Japonia, in timp ce in M. Britanie ele au fost indepartate de pe rafturi de concurenta nipona).

In anii 80, companiile industriale americane si-au pastrat nediminuata cota de piata la nivel mondial si a crescut nivelul productiei si a vanzarilor de prod americane.

De fapt, problema SUA a survenit in urma prabusirii preturilor si exporturilor mondiale de marfuri (doar Japonia si Rusia mai constituiau, de ex, piete de luat in seama pentru exporturi de produse alimentare).

Sua era cel mai mare exportator de produse agricole si materii prime, dar pietele de desfacere au disparut, ceea ce explica o treime din deficitul anilor ’80. O alta treime – cumparatorii traditionali ai prod manufacturate in SUA (America Latina) se confrunta cu criza a materiilor prime. Ultima treime – cresterea rapida a importurilor de petrol.

Dolarul parea supraevaluat datorita scaderii bruste a preturilor pe pietele mondiale de materii prime si produse agricole, nu neaparat din cauza a ceea ce se intampla in industria SUA.

Ce s-a intamplat? in Japonia, cadere libera a dolarului.

- Preturile materiilor prime nu au echilibrat balanta, preturile in dolari continuand sa scada (=> preturile si salariile din USA nu au crescut, iar costul vietii a ramas aceeasi. In afara statelor unite, preturile materiilor prime si ale alimentelor s-au bucurat de o scadere brusca).

- In loc ca devalorizarea monedei sa duca la cresterea exporturilor si reducerea importurilor, imp. au crescut (ei si-au mentinut sau sporit vanzarile chiar daca dolarii astfel obtinuti valorau mai putin in monedele netionale – NU ASA TREBUIA), iar exporturile doar dupa 1 an jumate au inceput si ele sa creasca.

- SUA e primul debitor ce trebuia sa-si plateasca datoria financiara externa in propria moneda nationala, iar principalii ei creditori (jap si germania federala) ofereau tot dolari (=> scaderea si mai puternica a valorii rezervelor lor de dolari). Ele au continuat sa contribuie la acoperirea deficitului bugetar prin cumpararea de obligatiuni emise de guv american (NUSH DACA E BINE SAU RAU, dar sigur e ciudat, pag 115)

- Creditorii statelor unite au investit in SUA, cumparand actiuni ale firmelor si proprietati imobiliare, devenite “ieftine” in urma devalorizarii dolarului (ceea ce e normal si util). totusi, investitorii americani si-au indreptat atentia catre strainatate, bagand mai putini bani in firmele din SUA (ei trebuiau sa vanda investitiile straine pt a-si maximiza profiturile, dar au renuntat la profituri imediate pt a-si intari pozitia pe piata).

Rezumat in cadrul seminarului de RP