Multiplicatorul Keynesist al Comerțului Exterior

Studiul comerţului exterior ca factor al creşterii economice şi canal de propagare a fenomenelor de expansiune sau recesiune de la o ţară la alta face apel la „optica cererii ” şi la cadrul conceptual şi instrumentarul keynesist. Acesta s-a dovedit mai adecvat pentru analiza unor aspecte ale dinamicii diviziunii muncii şi schimburilor internaţionale din punctul de vedere al celei de-a doua corelaţii comerţ exterior- creştere economică, respectiv al influenţei schimburilor externe asupra procesului intern de creştere a venitului naţional.

Adaptarea multiplicatorului keynesist la condiţiile economiei deschise

Apariţia în 1936 a „Teoriei generale a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, elaborată de J. M. Keynes , a deschis noi perspective analizei macroeconomice, în general, şi celei internaţionale, în special.

Din gama conceptelor şi instrumentelor elaborate de Keynes, cele mai utile macroeconomiei internaţionale s-au dovedit a fi cele reunite în mecanismul multiplicatorului, care permite descrierea şi evaluarea intensităţii efectelor de antrenare sau de dezantrenare propagate prin canalele comerţului exterior.

Deşi multiplicatorul n-a fost „inventat” de Keynes, el are meritul de a fi dezvăluit semnificaţia acestui mecanism pentru descrierea procesului creşterii, integrându-l în analiza economică a celui mai interesant aspect al efectului de antrenare, propagat pe canalul fluxurilor monetare.

Multiplicatorul investiţiilor descris şi utilizat de Keynes a devenit punctul de plecare pentru investigarea altor aspecte ale efectului de antrenare din diferite domenii. Una din aceste orientări o reprezintă adaptarea multiplicatorului la condiţiile economiei deschise, respectiv la analiza incidenţei fluctuaţiilor din export asupra creşterii economice, precum şi a propagării fluctuaţiilor în economia mondială.

Sesizând insuficienţele acestuia, Fr. Perroux, dezvoltă în completare, aşa-numitul „multiplicator al sectorului dominant”, ce antrenează dezvoltarea ramurilor cu care acest sector se află în relaţii în amonte şi în aval. . La acestea se adaugă alte variante de multiplicator cu conotaţii de macroeconomie internaţională, cum sunt multimplicatorul lui Young-care descrie susţinerea procesului de creştere prin introducerea noilor tehnologii şi multiplicatorul input-output, care surprinde interdependenţa dintre ramurile de activitate. . Deşi se referă preponderent la cadrul economic intern, aceste două contribuţii au o semnificaţie deosebită şi pentru explicarea transformărilor ce se produc în structura specializării şi a schimburilor internaţionale pe parcursul procesului de creştere.

Cele mai semnificative pentru analiza macroeconomică internaţională rămân variantele keynesistă şi perrousiană a multiplicatorului comerţului exterior.

Schimbările de optică aduse de multiplicatorul keynesist al comerţului exterior

Multiplicatorul keynesist al comertului exterior, in comparatie cu teoriile clasice si neoclasice aduce, din mai multe puncte de vedere, o schimbare de optica referitoare la urmatoarele aspecte:

1. in economie, importanta si rolul exprturilor sunt evaluate din punctual de vedere al efectelor de antrenare si nu a valorii si utilitatii importurilor ce se achizitioneaza in schimb;

2. potrivit teoriei keynesiste, avantajele generate de comertul exterior sunt “avantaje nationale”; in timp ce teoriile clesice si neoclasice propun scopul “optimismului mondial” , din care rezulta “avantajul universal”;

3. cresterea venitului national, in viziunea lui Keynes, este descrisa prin atragerea facorilor de productie din alte ramuri, pri mobilizarea celor neutilizati sin u prin restructurare, comparative cu teoreticienii clasici si neoclasici care opteaza pentru deplina utilizare,

4. multiplicatorul comertului exterior foloseste instrumental de analiza propus de Keynes si nu pe cel clasic si neoclasic;

Ecuaţia de echilibru în economia deschisă

Datorita faptului ca una din principalele surse de variatie ale venitului national o reprezinta cresterile sau reducerile exporturilor si importurilor, extinderea multiplicatorului, in cadrul relatiilor internationale, vine ca o consecinta ce se astepta introdusa.

Astfel, Keynes vede exporturile, si in special impactul acestora asupra venitului national, asemanator cu cel al investitiilor (I). Insa, venitul national, in urma activitatii de export, se majoreaza, darn u si in termini reali pentru aceeasi perioada, ceea ce semnifica faptul ca, volumul de bunuri si servicii nu creste concomitent cu incasarea contravalorii exporturilor.

La celalalt capat, importurile, care sunt privite ca niste pierderi ale raportul de schimb, au o influenta asupra venitului national ca si economiile (S), prelevand o parte din sumele ce pot fi destinate investitiilor.

Ecuatia de echilibru S=E, in urma aplicarii modelului lui Keynes, va avea in vedere si influenta exporturilor (X) si importurilor (M), data de formula:

S + M = E + X

Determinarea multiplicatorului comerţului exterior

Multiplicatorul comerţului exterior exprimă faptul că variaţiile venitului naţional sunt mai mult decât proporţionale, faţă de variaţiile exporturilor şi importurilor care le-au generat. De exemplu, o cerere adiţională a ţării B pentru bunurile ţării A poate determina o creştere a exporturilor ∆X. Încasările suplimentare obţinute se vor adăuga într-o primă etapă venitului naţional, care va înregistra un spor ∆Y.