Monedă

Roman in Ardealul asuprit de regimul austro-ungar, personajul principal din opera lui Rebreanu este integrat intr-un organism social diversificat si stratificat dupa legile si ordinea capitalista. Autorul reuseste sa contureze aceasta lume impletind cu iscusinta un numar mare de personaje ce interactioneaza pe doua planuri de baza ce constituie romanul: cel al taranilor si cel al asa-zisilor "domni", invatati ai satului.

Facand parte din prima categorie, Ion este taranul chipes,dorit pe ascuns de toate tinerele, istet si descurcaret, iute si harnic cand este vorba de munca , insa sarac, adica fara pamanturi pe care sa si le lucreze. Aceasta saracie se datoreaza delasarii totale a tatalui sau care , incetul cu incetul, si-a baut toata avutia -provenita din zestrea Zenobiei -- lasandu-si copilul "cu coatele goale" si aprinzand in el o scanteie de ura ce va lua amploare pe parcurs. Privit si enuntat dintr-o perspectiva obiectiva, Ion este introdus in roman cu cateva referinte favorabile, precum silinta si cumintenia demonstrate la scoala, care l-au facut cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, sau preferintele sale pentru a-si petrece timpul pe camp, fiind "vesnic insotit cu pamantul". Odata devenit "stalpul casei", el nu mai permite instrainarea nici unei brazde din pamantul pe care il iubeste atat de mult. La inceputul romanului , exceptand disputa cu Vasile Baciu si mai vechea competitie cu George, Ion este sustinut si indragit de comunitate pentru calitatile sale, uneori chiar compatimit pentru soarta ce i-a fost menita: sa duca in spate gospodaria, sau ce-a mai ramas din ea, si sa munceasca putinul pamant mereu tanjind dupa ceea ce ar fi trebuit sa fie al lui. Din acest motiv el sufera si este profund ranit in momentul in care Vasile Baciu il injoseste cu vorbe jignitoare in fata intregului sat, la hora , ("fiece vorba il impungea drept in inima, cu deosebire fiindca auzea tot satul"), pentru simplul motiv ca ii curteaza fiica. Batranul nutreste o ura profunda pentru tanarul "sarantoc", pe care il vede ca un "hot" si "talhar" ce nu urmareste altceva decat sa-i fure pamanturile.

Acest atac uneltit pe ascuns de George trezeste in Ion "monstrul" ce a dormit atata vreme, fiind un punct de plecare pentru conflicte deschise cu Vasile Baciu si George, dar si pentru dezumanizarea personajului, care se va accentua pe parcursul romanului. Prin introspectie autorul dezvaluie gandurile si simtirile personajului, conturandu-i firea impulsiva si violenta: "ii clocotea tot sangele, si parca astepta din adins sa-l atinga ca sa-l poata sfartica in bucatele". In urma incaierarii cu George Buluc, ginerele bogat dorit de Vasile Baciu, Ion se simte usurat si "racorit" de focul interior. Dojenit in biserica de catre preotul Belciug, tanarul este din nou cuprins de rusine in fata privirilor atintite si intepatoare.Aceste framantari launtrice se vor sfarsi curand, caci patima pentru pamant il va orbi total, el savarsindu-si planul pus la punct cu multa iscusinta de a o cuceri pe Ana pentru a-i sustrage toate pamanturile lui Vasile Baciu.

Acest conflict cu socrul sau atinge punctul culminant in momentul in care batranul se hotaraste sa-i dea tot pamantul lui Ion. In intreg episodul( drumul, bataia din carciuma) sunt foarte bine analizate reactiile lui Baciu: starea lui evolueaza de la furie si ura innabusite , la izbucnirea violenta a tuturor tensiunilor acumulate. Reactiile lui Ion sunt analizate doar la inceput( cand este oarecum nelinistit) si la sfarsit:" infierbantat de multumire Ion plati si pleca". De fapt, in acest fragment se pune mai mult accentul pe caracterizarea indirecta, pe rezultatul actiunilor lui Ion: toate eforturile lui, jocul viclean prin care a reusit sa-l subjuge pe Baciu, isi arata acum roadele. Reactiile lui Baciu pot fi analizate si dintr-un alt punct de vedere: daca Ion e "versiunea mai tanara" a socrului sau, atunci si comportamentul lui Baciu devine sugestiv in ceea ce priveste dargostea personajului principal pentru pamant: pe tot parcursul drumului, chiar si atunci cand intra la notar, Baciu continua sa spere la o rasturnare de situatie care sa-l readuca in posesia deplina a pamanturilor sale. Schimbarea nu se produce insa, iar cand Baciu constientizeaza ce s-a intamplat isi pierde mintile (si reactia lui Ion ar fi fost aceeasi daca ar fi fost pus in aceeasi situatie). Gluma notarului ("ai venit aici om bogat si acum pleci cersetor") , care sintetizeaza situatia batranului, poate fi considerata anticipativa: Ion va muri ca un cersetor, "ca un caine", pe marginea santului.

Odata intrat in posesia pamanturilor, el afiseaza fata de satenii care ii condamna actiunile o atitudine ostentativa, ascunzandu-si toate sentimentele si bucuria dragostei adevarate in adancul sufletului.

Conflictul cu Simion Lungu il aduce pe Ion in fata autoritatilor, unde tanarul urmeaza sa fie acuzat de pagubitul sustinut de Belciug pentru furtul comis. In fata unei asemenea situatii personajul