Metoda drumului critic

Metoda drumurilor critice

În domeniul proiectelor, drumul reprezintă o succesiune de activităţi adiacente între jaloane; este marcat printr-o serie de linii, care îşi au originea în punctul de start al proiectului şi se finalizează în punctul de sfârşit.

In practica apare deseori si problema determinarii intr-un graf a unui drum maximal de la un varf a pana la alt varf b. Determinarea unor astfel de drumuri maximale constituie o parte hotaratoare dintr-o metoda moderna de planificare, metoda care in cercetarea operationala este cunoscuta sub numele de ‘Metoda drumului critic’.

Drumul critic reprezintă drumul cel mai lung (ca durată) din proiect şi orice întârziere care apare pe acest traseu, va conduce la întârzierea proiectului. El este determinat de o serie de activităţi critice (care trebuie terminate conform programării, astfel încât proiectul să se termine conform datei stabilite iniţial). Necesitatea acordării unui atenţii sporite acestor activităţi prin studierea riscurilor care pot apărea presupune un management al drumului critic.

Exemplu:

In cadrul unei constructii trebuiesc efectuate o serie de lucrari. Si, intre care exista unele legaturi de dependenta . O astfel de legatura poate consta in aceea ca lucrarea Si trebuie neaparat terminate inainte de a incepe lucrarea Sj, sau ca lucrarea Si se gaseste deja intr-un anumit stadiu, pentru ca lucrarea Sj sa poata fi inceputa. Asa, de exemplu, in constructia unui bloc de locuinte se pot incepe lucrarile de instalatii electrice, numai dupa ce peretii au fost montati la etajul respective, in timp ce alte lucrari pot fi independente, cum ar fi instalatiile electrice si punerea tiglei pe acoperis.