Finanțarea nemonetară a deficitului monetar

1.Deficitul bugetar: concept, cauze şi efecte

1.1 Conceptul de deficit bugetar

Deficitul bugetar este opusul excedentului bugetar şi se înregistrează atunci când

cheltuielile cresc mai repede decât creşterea veniturilor. Atunci când în faza de elaborare a

bugetului se constată că acesta are soldul negativ avem de a face cu deficitul bugetar.

Deficitul bugetar total este dat de suma dintre deficitul ciclic şi deficitul structural. Acesta

trebuie să îndeplinească două condiţii şi anume să reflecte cheltuielile cu investiţiile şi realizarea

infrastructurii şi să poată fi acoperit din resursele financiare disponibile, fără a se apela la

emisiunea monetară.

Măsurile care ar putea fi luate pentru reducerea deficitului bugetar sunt mărirea bazei de

impozitare, reducerea cheltuielilor publice şi administrative, înlăturarea subvenţiilor.

1.2 Cauzele apariţiei deficitului bugetar şi tipurile de deficit

Deficitul bugetar a reprezintă un interes deosebit pentru mediul academic şi pentru cei

implicaţi în procesul decisional, acesta fiind abordat atât în studii teoretice, cât şi empirice,

pentru a se determina factorii de care este influenţat.

Cauzele generale ale deficitului bugetar sunt considerate:

. cheltuielile cu întreţinerea aparatelor guvernamentale în continuă creştere;

. creşterea susţinută a cheltuielilor privind rambursarea datoriilor publice;

. în majoritatea ţărilor cheltuielile ridicate cu înarmarea sau alte cheltuieli neproductive.

Pe lângă aceste cauze generale mai avem şi cauze specifice ţărilor slab dezvoltate şi

cauze specifice ţărilor în tranziţie.

Cauzele deficitului bugetar specifice ţărilor slab dezvoltate sunt cheltuielile mari cu

aparatul administrativ şi nivelul scăzut de dezvoltare care determină venituri bugetare reduse.

Chiar dacă se adoptă un grad de fiscalitate ridicat, aportul veniturilor la bugetul statului din

impozite şi taxe este mai mic, datorită bazei de impozitare reduse.

În ţările în tranziţie, cauzele deficitului bugetar sunt:

3

. creşterea ratei inflaţiei când veniturile bugetare, exprimate în preţuri curente, au o rată de creştere mai mică decât cheltuielile bugetare, în preţuri curente;

. creşterea constantă a datoriei publice şi a cheltuielior pentru rambursarea sa şi a dobânzilor;

. creşterea cheltuielilor bugetare, prin asumarea de catre Guvern a costurilor sociale implicate de procesul de tranziţie;

. scăderea continuă a nivelului producţiei şi a PIB, în condiţiile transformarilor structurale ce au loc în aceste ţări;

. subvenţiile pentru întreprinderile cu pierderi.

Deficitul bugetar se poate acoperi prin:

. încasarea de venituri de dimensiuni mai mari decat cele prevăzute de legea bugetară;

. împrumuturi pe termen mediu şi lung, prin emisiune de titluri de credit public;

. împrumuturi externe care generează datorie publică;

. emisiune monetară strict limitată şi controlată de Banca Naţională.

Conform Anuarului BNR, deficitul se clasifică astfel:

a. Deficitul convenţional - este calculat ca diferenţă între încasările şi plăţile efective, reprezentând necesarul de finanţare al sectorului public. Veniturile nu includ împrumuturile interne şi externe, dar cheltuielile includ dobânzile plătite şi nu includ ratele datoriei publice rambursate în cursul anului respectiv.

b. Deficitul primar al bugetului general consolidat al statului - acesta exclude din deficitul convenţional acele cheltuielile cu dobânzile pentru datoria publică şi care este utilizat pentru analizarea ajustării fiscale.

c. Deficitul structural – acesta exclude din deficitul convenţional veniturile din privatizare, deoarece acestea sunt considerate sursă de finanţare şi nu de venit.