Elemente fundamentale ale disciplinei economia întreprinderii

Etimologia termenilor

oikos (gr.) = casă, gospodărie

nomos (gr.) = lege, principiu

oikonomia = legea de funcţionare a gospodăriei

gestio (lat.) = administrare, gestionare

entreprise (fr.) = întreprindere

firm (engl.) = firmă

company (engl.) = companie

Ştiinţa, în general, reprezintă o acumulare de cunoştinţe dobândite pe baza generalizării experienţei umane dintr-un anumit domeniu de activitate practică. Ea cuprinde un ansamblu de date verificate şi sistematizate, abstracţii (noţiuni, categorii, legi, principii,…) şi metode prin care se cercetează obiectul de studiu.

Obs.: dezvoltarea unei ştiinţe este influenţată de cerinţele pieţei, de realitatea socială şi istorică, de caracteristicile sistemului socio-economic etc.

Ştiinţa “Economia şi gestiunea întreprinderii” (E.G.I.) are patru poli de interes:

a) scopurile şi valorile pe care se bazează deciziile conducătorilor;

b) rezultatele activităţii, adică bunurile şi serviciile pe care firma le produce, transformă sau comercializează;

c) organizarea întreprinderii, ca structură de repartizare a funcţiilor şi a puterii de decizie;

d) mediul întreprinderii (economic, social, natural, tehnologic, ştiinţific, juridic-instituţional ş.a.).

Aceşti patru poli formează sistemul întreprinderii, între ei existând relaţii de interdependenţă.

Obiectul de studiu al disciplinei E.G.I. îl reprezintă întreprinderea, înţeleasă ca organizaţie însărcinată să producă bunuri şi/sau servicii, prin prisma raporturilor dintre scopurile întreprinderii şi mijloacele folosite pentru a le atinge.

Întreprinderea reprezintă forma de organizare instituţională a unui grup de persoane fizice sau juridice care utilizează factori de producţie pentru obţinerea şi/sau comercializarea de bunuri şi servicii, având drept scop realizarea de profit.