LIMITELE ARIILOR DE ATRACTIE ALE PIETELOR
2.1. Cazul unei marfi omogene
2.2. Cazul marfurilor neomogene. Legea lui Reilly
2.3. Preturi f.o.b., preturi neutre si preturi de referinta
Aria de atractie a unei piete – suprafata pe care îsi poate exercita influenta producatorul ce urmareste sa îsi desfaca marfurile pe acea piata.
2.1. Cazul unei marfi omogene
Figura 2.1. Metoda grafica de determinare a ariei de atractie a unei piete (marfuri omogene).
X,Y, Z – trei producatori distribuiti liniar pe piata
XW, YV, ZU – preturile f.o.b. (la poarta fabricii) ale celor trei producatori
Luarea în considerare a cheltuielilor de transport conduce la dreptele WT – WTl, VL – VH si UK – UL, reprezentând preturile f.o.b. plus cheltuielile de transport, direct proportionale cu distanta.
Rezulta: piata lui X = segmentul M N. In interiorul acestui segment pretul f.o.b. plus cheltuielile de transport pentru marfa produsa de X se situeaza sub nivelul acestora în cazul lui Y sau Z.
2.2. Cazul marfurilor neomogene
In cazul marfurilor multiple comportamentul descris da modelul marfurilor individuale omogene este considerat ineficient (implica cheltuieli suplimentare de transport si consum de timp pentru multiplicarea deplasarilor la cumparaturi).
Legea lui Reilly asupra gravitatiei comertului cu amanuntul: un centru tinde sa atraga cumpararile unui consumator individual situat în zona sa de interes direct proportional cu marimea sa (masurata, de regula, prin numarul populatiei) si invers proportional cu patratul distantei dintre ei.
X,Y = doua centre aflate competitie
Z = granita dintre pietele celor doua centre
Z se va situa acolo unde atractia relativa dintre cele doua centre este egala, adica:
= ( 2.2.1)
Pentru a-l determina pe z (care se prezinta sub forma distantei pâna la X) se presupune ca distanta dintre X si Y este r, iar raportul PX / PY = s .
Atunci, relatia (2.2.1) poate fi rescrisa sub forma:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
