Doctrine Economice

AVUŢIE NAŢIONALǍ Totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumitǎ ţarǎ indiferent de forma de proprietate în care se aflǎ.

BALANŢǍ COMERCIALǍ Tablou statistico-economic în care se înscriu şi prin care se comparǎ inportul; şi exportul de mǎrfuri ale unei ţǎri, pe o perioadǎ de timp, de regulǎ, un an.

Obs: din punct de vedere al rezultatelor relaţiior comerciale externe, balanta comercialǎ poate fi:

Activa, pasivǎ şi echilibratǎ.

B.c. activǎ(excedentarǎ), daca exportul depǎşeşte exportul.

DIRIJÍSM

1)Conceptie economică care sustine interventia largă a statului în ansamblul vietii economice

2)sistem economic si politic care sustine si practică o economie dirijată

DOCTRINǍ ECONOMICǍ Acea parte a gândirii economice, componentǎ a ansamblului reflectǎrilor teoretice asupra activitǎţilor economice ce pune accentul selectiv pe anumite rezultate a acestor reflectǎri şi, corespunzǎtor, pe anumite mǎsuri practice de gestionare a proceselor economice, de ameliorare a lor.

DOCTRÍNĂ. 1 ) Sistem filozofic, politic, religios etc.

2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu

ECHLIBRU GENERAL, 1)situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa excesului de cerere sau de ofertă.

2) Metodă de analiză a interdependenţelor existente între diferitele entităţi (pieţe, sectoare,etc.) ale economiei naţionale. Această metodă porneşte de la faptul că evenimentele care au loc într-o anumită entitate pot determina modificări majore în restul economiei.

FIZIOCRATÍSM. Doctrină, apărută în sec. XVIII, care promova ideea că munca agricolă este unica muncă productivă si unicul izvor al avutiei

FEDERALISM concepţie şi acţiune politică şi juridică în vederea grupării mai multor state într-o federaţie.

LIBER SCHIMB Doctrinǎ economicǎ care aplica tezele liberalismului economic la schimburile economice internationale. Pornind de la ideea ca liberul schimb contribuie prin natura sa la crearea unei specializǎri economice benefice pentru toate tǎrile , acestǎ doctrinǎ vede în protecţionism o sursǎ de ineficacitate economicǎ.

LIBERALÍSM

1 ) Doctrină care, opusă socialismului si dirijismului, proclamă principiul noninterventiei statului în economie, în relatiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promovează ideea libertătii economice, a liberului schimb, a liberei concurente

2 ) Doctrină politică si economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocratiei feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot si să admită în anumite limite libertăti democratice

MACROECONOMIA 1 )este un domeniu al ştiinţelor economice. Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate, cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forţei de muncă, rata inflaţiei sau oscilaţiile

2) ramură a stiintei economiei care studiază relatiile economice la nivelul ansamblului economiei nationale

MÁRFĂ Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.

MARGINALÍSM curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs

MARXÍSM 1) doctrină economică, filozofică şi politică întemeiată de Marx si Engels, care studiază procesele istorice prin metode dialectice si materialiste, în lumina luptei de clasă;

2) Sistem de idei filozofice, economice si social-politice de orientare materialistă, care sustine principiul luptei de clasă în scopul instaurării orânduirii comuniste

MATERIALISM DIALECTIC stiinta despre raportul dintre materie si constiintă, despre legile cele mai generale ale miscării si dezvoltării naturii, societătii si cunoasterii, care este în acelasi timp baza filozofică a marxism-leninismului

MATERIALISM ISTORIC parte integrantă a filozofiei marxist-leniniste, al cărei obiect îl constituie societatea în unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltării istorice

MERCANTILÍSM 1 ) Doctrină economică si politică practicată de o serie de tări europene în sec. XV-XVIII, care considera că avutia socială rezidă în acumularea de bani;

Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului, conform căreia avutia statului era identificată cu banii si cu metalele pretioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulatia mărfurilor.

MICROECONOMIA se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiţilor consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producţiei) si problematica împărţirii bunurilor limitate si a venitului limitat