Corporațiile Transnaționale

Trăsăturile distinctive ale corporațiilor internaționale

Experții ONU, care studiază tradițional activitatea companiilor internaționale, mult timp atribuiau acetora astfel de forme care aveau un volum al operațiunilor anuale ce depășeau 100 mil. dolari şi filialele mai mult decât în șase țări. În ultimii ani, a fost făcută o precizare anume: referitor la statutul internațional al firmei astăzi mărturisește un astfel de indicator cum este procentul dobânzii din vânzările sale, al mărfurilor vândute după hotarele țării de origine a companiei. De exemplu, potrivit acestui indicator, unul din liderele mondiale este concernul elvețian Nestle (98%). O corporație internaţională poate fi recunoscută şi după structura activelor sale.

În unele cercetări străine, la categoria de corporații internaționale sunt incluse companiile care dispun de mai mult de 25% de active în străinătate în cadrul CTN le deține concernul olandez-englez „Royal Dutch/Shell” precum şi patru companii SUA: „Ford”, „General Motors”, „Ekssots” și „IBM”.

Cauza apariției corporațiilor internaționale

Cauza generală a apariției CTN este internaționalizarea producției şi a capitalului în baza dezvoltării forțelor de producție care depășesc frontierele naționale ale statelor.

Internaționalizarea producției şi a capitalului capătă un caracter de expansiune a relaţiilor economice prin crearea de către cele mai mari companii a numeroaselor filiale în străinătate şi transnaționale. Exportul de capital devine factorul principal în formarea și dezvoltarea corporațiilor internaționale.

La cauzele concrete ale apariției CTN trebuie să atribuim și eficacitatea economică determinată de marile dimensiuni ale producției în multe ramuri. Necesitatea de a rezista în lupta de concurență înlesnește concentrarea producției şi a capitalului la scară mondială. Drept rezultat devine justificabilă activitatea la dimensiuni globale. Și corespunzător apare posibilitatea de a reduce cheltuielile de producție și de a obține supraprofit.

Un rol nu mai puțin important în formarea corporațiilor internaționale de stat îl joacă statul. El stimulează activitatea lor pe arena mondială și le asigură cu piețe de desfacere prin încheierea a diverse acorduri şi alianțe comerciale, economice şi politice.

Tipurile de corporații internaționale

În literatura economică străină, se pot întâlni o mulțime de definiții a monopolurilor internaționale: corporații multinaționale, corporații internaționale, companii transnaționale, companii globale etc. Astfel, cunoscutul marketolog F. Cotler evidențiază după principii organizaționale anume aceste patru campaii internaționale:

• Campania multinațională

• Campania internațională

• Campania transnațională

• Campania globală

Economiștii, de regulă, propun urmatoarea clasificare.

1. Corporațiile transnaționale (CTN).

Acestea sunt monopoluri naționale cu active în străinătate. Activitatea lor de producție și comercială și de desfacere iese după frontierele statului. În SUA se numește corporație societatea pe acțiuni, dar întrucât CTN contemporane au apărut în urma expansiunii internaționale a companiilor americane, acest termen a intrat în denumirea lor.

Regimul juridic al CTN presupune activitatea de afaceri realizată în diferite țări prin formarea a noilor filiale și companii-fiice. Aceste companii dispun relative de servicii independente de producție și desfacere a produselor finte, de elaorări de cercetări științifice, servicii pentru consumatori etc. În întregime ele alcănuiesc un complex de producție de mari proporții cu dreptul de proprietate asupra capitalului public doar pentru reprezentanții țării-fondator. Totodată, filialele și companiile-fiice pot fi întreprinderi mixte cu participarea națională de preferință a țării de amplasare.