Concurența - cadrul conceptual al concurenței perfecte, concurența imperfectă

1. Concurenţa

Piaţa este şi va rămâne instituţia centrală în jurul căreia gravitează viaţa economică..

CONCURENŢA reprezintă un comportament specific interesat al unor subiecţi de proprietate care pentru a-şi atinge obiectivele intră în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi. Ea este o manifestare a liberei iniţiative.

Trăsături ale concurenţei

- în concurenţă fiecare acţionează din interes. De exemplu, cumpărătorul «aleargă» pentru a găsi vânzătorii cu preţul cel mai mic, calitatea cea mai bună, condiţiile de livrare a bunurilor de consum şi factorilor de producţie cele mai favorabile, etc. Vânzătorii se întrec între ei pentru «banul clientului» pentru a atrage cumpărători cât mai mulţi, cu forţă economică ridicată, stabili în achiziţii, receptivi la preţ şi alte favorabilităţi. Din această competiţie, în mod normal şi ca regulă ies învingători cei mai buni.

- premisa existenţei concurenţei este libertatea preţului. PREŢUL reprezintă cantitatea de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului (vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintă pe piaţă. Acesta este preţul absolut.

Preţul absolut

şi relativ Preţul relativ – reprezintă preţul uni bun. exprimat în funcţie de cel al unui bun considerat etalon sau element de referinţă. Se utilizează relaţia:

în care:

Pri = preţul relativ al bunului «i»

PAi = preţul absolut al bunului «i»

Pe = preţul absolut al bunului etalon

- În toate ţările sunt în vigoare reglementări juridice privind regulile desfăşurării concurenţei, sancţiunile care se aplică celor care le încalcă, organismele abilitate să o supravegheze şi să aplice măsurile punitive. În lipsa supravegherii şi reglementării, concurenţa se poate autodistruge.

Interdependenţa concurenţă - eficienţă - progres economic

2. DIVERSITATEA PIEŢELOR CONTEMPORANE

Criterii de grupare a pieţelor: După bunurile care formează obiectul tranzacţiilor; După spaţiul economic de provenienţă al agenţilor cererii şi ofertei şi influenţei pe care o exercită asupra activităţii economice (pieţe locale, pieţe regionale, piaţă naţională, piaţă mondială). După volumul tranzacţiilor (pieţe dispersate, pieţe concentrate); În funcţie de gradul de informare a agenţilor economici (pieţe transparente, respectiv opace); După modul de acces pe piaţă se disting: pieţe libere, pieţe reglementate şi pieţe intermediate ; În raport de forţa economică a participanţilor se cunosc: pieţe atomizate şi molecularizate ; După capacitatea pieţei de a reacţiona la schimbările din economie se grupează în fluide şi rigide ; În raport de respectarea legislaţiei, a cutumelor şi normelor de derulare a tranzacţiilor şi concurenţei, pot fi loiale şi neloiale ; După modul în care funcţionează, pot exista:

- piaţa cu concurenţă perfectă şi pură;

- pieţe reale cu concurenţă imperfectă;

- pieţe de monopol (cu variantele: monopol bilateral, monopol contrat).

În raport cu factorul timp se poate vorbi de pieţe: la vedere şi la termen.

Clasificarea după modul în care funcţionează:

Tipuri de structuri de piaţă (structura de piaţă se referă la toate trăsăturile care pot afecta comportamentul şi performanţa unei firme pe piaţă – in special pt firmele care vând : ex. Nr. De firme, tip produs ).