Comertul international este un schimb de bunuri si servicii peste granite sau teritorii internationale. In majoritatea tarilor, acesta reprezinta o parte semnificativa din PIB. Acesta reflecta totalitatea tranzactiilor de export si de import, ierarhizate pe tari,pe grupe de tari. Desi comertul international a fost prezent peste tot in istorie importanta sa economica, sociala si politica a crescut in ultimele secole. Industrializarea, transportul, globalizarea, corporatiile multinationale si outsourcing-ul au avut un impact major. Comertul international in crestere este de obicei sensul principal al globalizarii.
2.Clasificare
Teoria comertului exterior se imparte in trei teorii: teoria reala (a bunurilor economice), teoria monetara si teoria integrarii economice. Teoria reala a comertului exterior este piesa centrala a principiilor comertului exterior traditional. Aceasta se ocupa de piata comertului exterior si de marimile relevante ale acesteia: importul si exportul
In mod particular, prin insuccesul sistemelor Bretton-Woods, aspectele monetare au castigat un sens puternic in ultimele secole. Comertul monetar exterior s-a dezvoltat incepand cu anii 1960 ca un al doilea stalp principal al teoriei comertului exterior. Acesta se ocupa de piata devizelor (in special de cursul de schimb).
Intre cele doua conceptii s-a facut o asociere doar in ultimele secole, in special in teoriile anilor 1990 referitoare la integrarea economica. S-au facut asocieri intre comertul exterior real si cel monetar, asocieri care astazi se afla in centrul atentiei opiniei publice atunci cand se vorbeste despre comert exterior.
Un domeniu special al cunoasterii il constituie espectele manageriale ale principiilor comertului exterior, cum ar fi de exemplu initierea si dezvoltarea afacerilor cu marfa de export, asigurarea impotriva riscurilor cursului de schimb si impotriva riscurilor economice si politice.
3.Teoria (reala a) comertului exterior cu bunuri.Teorii ale comertului exterior
3.1.Teoria economica a bunurilor se ocupa de cauzele comertului exterior. Aceasta se materializeaza atunci cand:
- bunurile dintr-o tara nu sunt disponibile, (de exemplu Romania importa banane)
- exista anumite preferinte pentru bunuri din import (Importul de masline din Grecia)
- tarile dispun de avantaje comparative diferite.
Adam Smith a presupus ca numai atunci cand exista avantaje comparative absolute, comertul exterior este rentabil. David Ricardo (1772-1825, un economist englez) a aratat insa ca si o tara care beneficiaza de avantaje comparative absolute pentru toate bunurile, poate obtine avantaje din comertul exterior, daca ii exploateaza avantajele comparative.
Chintesenta acestor consideratii este aceea ca specializarea si comertul exterior mareste bunastarea tuturor tarilor. Acest lucru este valabil doar atunci cand pe pietele mondiale se formeaza o relatie de schimb terms of trade, de care amandoua partile profita. Desigur, avantajele obtinute din comertul exterior sunt legate de supozitii care in practica nu se autosatisfac. Astfel, se presupune ca factorii de productie sunt aplicabili in mod flexibil in tarile participante, ca o tara care isi
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
