Ce rol are cunoașterea în ecuația progresului

“Investiția în cunoaștere aduce cea mai bună dobândă.”

Benjamin Franklin

“Nevoia de a cunoaște societatea în care trăim sau bucuria de a supraviețui datorită cunoașterii, sunt elemente ce definesc cea mai importantă investiție, investiția în oameni.”

Cunoaşterea ca factor de producţie

Alături de factorii tradiţionali, cunoaşterea se impune ca un factor cu un rol determinat în progresul economic. Capacitatea unei ţări de a profita de pe urma cunoaşterii acumulate va fi hotărâtoare în succesul economiei acelui stat. Cunoaşterea îmbracă mai multe forme: o nouă tehnologie de fabricaţie, o organizare superioară a întregii activităţi (dezvoltarea cunoştiinţelor de management), progrese în domeniul psihologic, noi aplicaţii ale ştiinţelor de graniţă. Dacă ceilalţi factori de producţie se caracterizează prin raritate, cunoaşterea ca factor de producţie nu suportă această proprietate.

Un aspect dificil de cuantificat, datorită insuficienţei sau inexistenţei unui set adecvat de indicatori, îl reprezintă determinarea eficienţei utilizării stocului de cunoştiinte în procesul reproductiv. Productivitatea cunoştiintelor va fi decisivă în succesele economice ale unei ţări sau întreprinderi. în viitor, diferenţele între ţările bogate şi cele mai puţin bogate nu vor consta în gradul de dotare şi utilizare al factorilor de productie clasici, ci în producerea, accesarea şi utilizarea cunoştiinţelor.

Cunoaşterea ca bun public

"Consumul" unei cantităţi de cunoaştere nu conduce la diminuarea "stocului" total, ba chiar determină sporirea cantităţii de cunoştiinţe acumulate, având în vedere faptul că numai prin aprofundarea unui domeniu se pot aduce îmbunătăţiri şi dezvolta noi teorii şi aplicaţii. Cunoaşterea are toate caracteristicile unui bun public: consumul unei părţi nu afectează consumul unei alte persoane deşi, aşa cum arată Stiglitz o carte aflată într-o bibliotecă nu poate fi citită de 2 persoane în acelaşi timp. Însă materialul conţinut de o carte, o dischetă sau un hard disc nu mai trebuie refăcut pentru un alt utilizator.

Deşi cunoaşterea nu este un bun public pur, există numeroase externalităţi pozitive asociate cu aceasta.

1. Drucker P, Organizaţiile viitorului, Editura Teora, Bucuresti 2001

2. Roşca, Gh. I. (editor) (2006). Societatea cunoaşterii, Editura Economică, Bucureşti, 2006

3. Aurel Iancu, Cunoastere si Inovare, Editura Academiei Romane

4. Dana Adriana Lupsa- Tataru, Managementul in economia bazata pe cunoastere, Editura ASE

5. Iordache Ionut Dezideriu, Teza de doctorat, Capitolul 1, Cunoastere si economie, Bucuresti 2008 , Faculatatea de Economie