Tranzactiile inter-firme sunt operatiuni cu valori mobiliare, prin care se realizeaza
redistribuirea intre participanti a drepturilor de control asupra uneia sau a mai multor
firme. Ele pot avea ca obiect achizitionarea unui pachet de actiuni la o anumita firma
(achizitie), cumpararea integrala a unei firme de catre alta (absorbtie) sau unirea a doua
sau mai multe firme intr-o noua societate (fuziune), asa cum am prezentat in detaliu, in
capitolul anterior. Importanta acordata acestor procese deriva din dubla natura a actiunii,
ca valoare mobiliara, care, pe de o parte, este un activ financiar purtator de dividende
ale firmei emitente, iar pe de alta parte, actiunile sunt instrumente de exercitare a puterii,
de acaparare a pozitiilor de control. Intr-adevar, piata tranzactiilor cu firme este, de fapt,
o piata de control, achizitiile si fuziunile internationale fiind veritabile ,,arme de
control in concurenta industriala, comerciala si financiara globala".
Firmele deschise pot oricand face obiectul unor incercari de preluare din partea
unui tert, preluare care daca este reusita duce, de regula, la schimbarea echipei
manageriale. Ca atare, pe aceasta piata echipele de management ale firmelor se afla in
concurenta directa, ceea ce impulsioneaza eforturile lor pentru obtinerea unor
performante cat mai ridicate. Drept urmare, prestatia managerilor reflectata in scaderea
cursului actiunilor firmei respective, poate fi ,,penalizata" printr-o achizitie, urmata de
restructurarea managementului.
Daca logica industriala si logica financiara joaca roluri complementare in strategia
cresterii externe, exista situatii in care achizitiile si fuziunile sunt motivate de factori pur
financiari. Speculatia cu firme a cunoscut perioade de efervescenta incepand cu anii '80,
pe masura adancirii procesului de globalizare a pietelor de capital. Acest fenomen a
generat interpretari contradictorii. Este vorba, in esenta, de cumpararea unor firme
subevaluate pe piata de capital, restructurarea lor in vederea cresterii rentabilitatii si,
implicit, a valorii de piata, urmand a fi revandute ulterior la rate superioare de profit.
Aceste operatiuni, favorizate uneori de efectele de multiplicator financiar si de manevre
Achizitiile si fuziunile internationale - forme de expansiune a societatilor transnationale
87
fiscale, se inscriu intr-o optica pe termen scurt, fiind evocate ca exemple de ,,miopie" a
logicii financiare86.
Contradictia dintre motivatia industriala (productiva) si financiara (neproductiva) in
dezvoltarea fuziunilor si achizitiilor se regaseste in literatura de specialitate. Autori
precum Yale Brazen, de exemplu, considera ca aceste procese joaca un rol pozitiv in
economie, contribuind la o mai buna alocare a resurselor si la adaptarea dimensiunii
firmelor si ale pietei, in raport cu schimbarile care se produc in structura cererii,
tehnologiei si conditiilor de concurenta. Pe de alta parte, William J. Baumont, considera
ca achizitiile sunt determinate de o caracteristica mai generala a societatii
contemporane: tendinta intreprinzatorilor de a dobandi rente, o actiune tipic
neproductiva, dar care nu contravine, neaparat, regulilor economiei de piata87. O
expresie a acestei tendinte o reprezinta fenomenul de deturnare a competentei
manageriale dinspre activitati productive spre domeniul financiar, constatat in perioada
de boom a tranzactiilor cu firme din ultimele doua decenii.
In ultima instanta, fuziunile si achizitiile societatilor transnationale vizeaza lupta
pentru putere, tendinta de a surclasa concurenta, de a acapara piete internationale si de
a dobandi o pozitie dominanta in lumea afacerilor globale. Acest fenomen duce la
crearea mega-grupurilor de firme, a caror consistenta interna este asigurata prin sisteme
de participatii financiare eficiente. Complexitatea acestor operatiuni necesita, asadar, o
strategie bine conturata, delimitarea clara a etapelor ce trebuie urmate: alcatuirea
echipei de achizitie si stabilirea responsabilitatilor, colectarea si sortarea informatiilor de
pe piata cu scopul selectarii companiilor potentiale tinte, evaluarea acestora si a
costurilor si beneficiilor induse de o probabila tranzactie cu acestea, finantarea
tranzactiei, semnarea contractului si integrarea post-achizitie. Toate acestea comporta
costuri financiare uriase ce trebuie avute in vedere dincolo de operationalitatea si
rapiditatea cu care trebuie sa se actioneze.
3.1. Alcatuirea echipei de achizitie si stabilirea responsabilitatilor
Prima axioma a succesului unei tranzactii cu firme consta in alcatuirea echipei de
achizitie, alegerea consultantilor si atribuirea responsabilitatilor. Echipa de achizitie
reuneste membri specialisti din domenii variate ce trebuie investigate:
86 Vezi:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.