Achiziții

Tranzactiile inter-firme sunt operatiuni cu valori mobiliare, prin care se realizeaza

redistribuirea intre participanti a drepturilor de control asupra uneia sau a mai multor

firme. Ele pot avea ca obiect achizitionarea unui pachet de actiuni la o anumita firma

(achizitie), cumpararea integrala a unei firme de catre alta (absorbtie) sau unirea a doua

sau mai multe firme intr-o noua societate (fuziune), asa cum am prezentat in detaliu, in

capitolul anterior. Importanta acordata acestor procese deriva din dubla natura a actiunii,

ca valoare mobiliara, care, pe de o parte, este un activ financiar purtator de dividende

ale firmei emitente, iar pe de alta parte, actiunile sunt instrumente de exercitare a puterii,

de acaparare a pozitiilor de control. Intr-adevar, piata tranzactiilor cu firme este, de fapt,

o piata de control, achizitiile si fuziunile internationale fiind veritabile ,,arme de

control in concurenta industriala, comerciala si financiara globala".

Firmele deschise pot oricand face obiectul unor incercari de preluare din partea

unui tert, preluare care daca este reusita duce, de regula, la schimbarea echipei

manageriale. Ca atare, pe aceasta piata echipele de management ale firmelor se afla in

concurenta directa, ceea ce impulsioneaza eforturile lor pentru obtinerea unor

performante cat mai ridicate. Drept urmare, prestatia managerilor reflectata in scaderea

cursului actiunilor firmei respective, poate fi ,,penalizata" printr-o achizitie, urmata de

restructurarea managementului.

Daca logica industriala si logica financiara joaca roluri complementare in strategia

cresterii externe, exista situatii in care achizitiile si fuziunile sunt motivate de factori pur

financiari. Speculatia cu firme a cunoscut perioade de efervescenta incepand cu anii '80,

pe masura adancirii procesului de globalizare a pietelor de capital. Acest fenomen a

generat interpretari contradictorii. Este vorba, in esenta, de cumpararea unor firme

subevaluate pe piata de capital, restructurarea lor in vederea cresterii rentabilitatii si,

implicit, a valorii de piata, urmand a fi revandute ulterior la rate superioare de profit.

Aceste operatiuni, favorizate uneori de efectele de multiplicator financiar si de manevre

Achizitiile si fuziunile internationale - forme de expansiune a societatilor transnationale

87

fiscale, se inscriu intr-o optica pe termen scurt, fiind evocate ca exemple de ,,miopie" a

logicii financiare86.

Contradictia dintre motivatia industriala (productiva) si financiara (neproductiva) in

dezvoltarea fuziunilor si achizitiilor se regaseste in literatura de specialitate. Autori

precum Yale Brazen, de exemplu, considera ca aceste procese joaca un rol pozitiv in

economie, contribuind la o mai buna alocare a resurselor si la adaptarea dimensiunii

firmelor si ale pietei, in raport cu schimbarile care se produc in structura cererii,

tehnologiei si conditiilor de concurenta. Pe de alta parte, William J. Baumont, considera

ca achizitiile sunt determinate de o caracteristica mai generala a societatii

contemporane: tendinta intreprinzatorilor de a dobandi rente, o actiune tipic

neproductiva, dar care nu contravine, neaparat, regulilor economiei de piata87. O

expresie a acestei tendinte o reprezinta fenomenul de deturnare a competentei

manageriale dinspre activitati productive spre domeniul financiar, constatat in perioada

de boom a tranzactiilor cu firme din ultimele doua decenii.

In ultima instanta, fuziunile si achizitiile societatilor transnationale vizeaza lupta

pentru putere, tendinta de a surclasa concurenta, de a acapara piete internationale si de

a dobandi o pozitie dominanta in lumea afacerilor globale. Acest fenomen duce la

crearea mega-grupurilor de firme, a caror consistenta interna este asigurata prin sisteme

de participatii financiare eficiente. Complexitatea acestor operatiuni necesita, asadar, o

strategie bine conturata, delimitarea clara a etapelor ce trebuie urmate: alcatuirea

echipei de achizitie si stabilirea responsabilitatilor, colectarea si sortarea informatiilor de

pe piata cu scopul selectarii companiilor potentiale tinte, evaluarea acestora si a

costurilor si beneficiilor induse de o probabila tranzactie cu acestea, finantarea

tranzactiei, semnarea contractului si integrarea post-achizitie. Toate acestea comporta

costuri financiare uriase ce trebuie avute in vedere dincolo de operationalitatea si

rapiditatea cu care trebuie sa se actioneze.

3.1. Alcatuirea echipei de achizitie si stabilirea responsabilitatilor

Prima axioma a succesului unei tranzactii cu firme consta in alcatuirea echipei de

achizitie, alegerea consultantilor si atribuirea responsabilitatilor. Echipa de achizitie

reuneste membri specialisti din domenii variate ce trebuie investigate:

86 Vezi: