Ecoturismul Asiatic

Asia beneficiază de 211 238 935 ha areale protejate, 22,5% din totalul mondial, dar cu o distribuţie neuniformă în cadrul statelor.Ţările cu cele mai mari areale naturale pretabile ecoturismului sunt: Rusia, China, Indonezia, India, însă cea mai puternică activitate de protecţie se regăseşte în Buthan, Brunei, Thailanda, Sri Lanka, Nepal. Dezvoltarea ecoturismului în acest continent are ca avantaje: potenţialul natural imens, oferte mixte, tradiţii apreciate, acces variat, iar ca dezavantaje: distanţele mari faţă de ţările emitente, riscul contaminării prin unii vectori, instabilitatea politică, terorismul, comunicare dificilă în limbile de circulaţie mondială. Cu toate acestea, ecoturismul este o soluţie pentru micşorarea impactului pe fondul actual al măririi fluxurilor de turişti etc.

NEPAL

Ţară himalayană, Nepalul este alături de Indonezia (I. Bali) iniţiatoare a proiectelor ecoturistice în Asia.

Annapurna, primul proiect de acest fel din Nepal, a fost focalizat pe regiunea cu acelaşi nume din vestul ţării, în Munţii Himalaya. Are o suprafaţă de 7000 km2 şi este locuită de 100 000 locuitori. Este străbătută de râul Kali Gandaki, cu o vale adâncă (1824 m) între vârfurile Annapurna (8091m) şi Ohailagiri (8151m) şi un climat etajat. Conţine habitate deosebite, cunoscute pentru leopardul de zăpadă, oaia albastră (Pseudois najaur), moscul (Moshus chrysogaster), peste 100 de varietăţi de orhidee, rorodenrdon, bambus, pini.

Populaţia se ocupă cu creşterea animalelor la un nivel subzistenţial, iar resursele forestiere au o întrebuinţare multiplă: construcţii, plante medicinale, hrană, energie (90%). Dezvoltarea turismului în aceste areale a însemnat apariţia unor dezechilibre în mediu şi a vieţii tradiţionale. Anual, regiunea se confruntă cu circa 270 000 turişti pentru care se folosesc peste 77 000 de călăuze. Problemele care apar sunt datorate faptului că traseele se opresc în Pasul Thorong, respectiv localitatea Ghorepani, iar pe de alta că sosirile turiştilor se concentrează pe o perioadă de 4 luni (octombrie, noiembrie, martie, aprilie). Acest lucru a atras investitorii locali care au ridicat peste 700 de cabane cu puncte comerciale, cu materiale obţinute prin defrişarea pădurilor. Produsele de consum, precum şi personalul de deservire a fost adus din Kathmandu sau Pokhara, ceea ce a condus la modificarea dietelor tradiţionale şi inflaţie pe piaţa locală. Inexistenţa unor facilităţi sanitare şi deşeurile nebiodegradabile lăsate de turişti au deteriorat peisajele. Modernizarea a produs schimbarea pragurilor de consum. A urmat o explozie a aşezărilor, care au redus habitatele rinocerilor, tigrilor, afectate şi de tratamentul aplicat pentru eradicarea unor boli tropicale.

Proiectul a avut finanţare bazată pe donaţii externe (WWFN-SUA, UK, Organizaţia de Dezvoltare Olandeză).

Managementul acestei destinaţii implică o utilizare multiplă (turism, fermierit, silvicultură şi conservarea biodiversităţii). În acest sens, parcul a fost zonat astfel : zone cu limitare restrictivă, intensă, areale naturale pure pentru faună, teritorii cu management special.Implementarea a fost stadială teritorial. Printre realizările majore se pot cita:

Introducerea de surse alternative de energie (boilere, energie solară, kerosen, aparatură cu voltaj redus, microhidrocentrale, energie geotermală) ;

Reîmpăduririle pe baze ecologice, fără a deranja structura speciilor, cu scopul de a permite refacerea pădurii, dar şi permisiunea de colectare tradiţională a deşeurilor specifice pădurii de către populaţie.

Programe de dezvoltare comunitară cu înfiinţarea de instituţii de sănătate, şcoli, centre de educaţie comunitară, refacerea podurilor, şi introducerea sistemelor igienice de consum de apă.

Cercetare, perfecţionare, educare deoarece pârghiile legale de conservare sunt greu de impus, fapt pentru care s-a considerat că este mai util a se educa populaţia implicată, pe grupe de vârste în bucătărie, igienă, managementul deşeurilor, economisirea lemnului, securitatea turiştilor etc.

Reuşita acestui proiect a încurajat implementarea ecoturismului în Nepal (Proiectul Conservarea şi dezvoltarea Munstangului Superior, Proiectul Ghalegaum din regiunea centrală a Nepalului), dar şi în alte ţări (Sri Lanka, India, Kazahstan etc).