Rolul Asistentului Social în Penitenciar

Regulile penitenciare europene

Rec. R (87) 3 a Consiliului Europei

La Regula 57 se menţionează:

„Pe cât mai mult posibil, personalul trebuie să includă un număr suficient de specialişti cum ar fi psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, profesori, instructori de educaţie fizică şi sport. ”

Coordonare şi integrare în modele de management transparent

Regulile penitenciare europene

Rec. R (87) 3 a Consiliului Europei

„Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor trebuie să înceapă imediat după recepţia acestora în instituţia penală. Tratamentul deţinuţilor trebuie să accentueze apartenenţa individului la comunitate şi nu excluderea socială. Agenţiile comunitare şi asistenţii sociali trebuie implicaţi în măsura posibilului în procesul de reabilitare socială a deţinuţilor prin menţinerea şi îmbunătăţirea relaţiilor acestora cu familia, cu alte persoane şi agenţii sociale. ”

Rolul asistentului social:

Unul dintre rolurile asistentului social este deja sugerat în textul acestei reguli:

legătura deţinuţilor cu exteriorul spaţiului de deţinere.

În acest mod, asistentul social devine garantul continuării rolului activ al deţinutului în cadrul familiei sale şi a comunităţii din care face parte.

Această perspectivă are numeroase beneficii atât pentru diminuarea efectelor negative ale încarcerării asupra victimelor indirecte (soţi/soţii, copii etc.) cât şi asupra deţinuţilor.

Efectele negative ale încarcerării:

Conservarea drepturilor şi obligaţilor cetăţeneşti compatibile cu starea de privare de libertate poate contribui la dezvoltarea sentimentului de datorie (Sykes,1962), acel liant secret al tuturor organizaţiilor.

Bondenson (2001), într-un studiu realizat într-un penitenciar de maximă siguranţă, a constatat existenţa unor schimbări de personalitate care apar după primele două săptămâni de la momentul arestării. Printre acestea cele mai importante sunt:

negarea autonomiei, degradarea respectului de sine, incalcarea valorilor autoritare,

depersonalizarea şi dezvoltarea sentimentului de dependenţă de viaţa instituţională.