Puterea legislativă în România

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale (conform Constituţiei României din 2003) Conform prevederilor constituţionale, atributele statului sunt realizate de cele trei puteri ale sale astfel:

a) puterea legislativă, înfăptuită de către Parlament cu cele două camere: Senatul şi Camera Deputaţilor;

b) puterea executivă, exercitată de Preşedinte, Guvern, ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi organele administraţiei publice locale;

c) puterea judecătorească, realizată de către instanţele judecătoreşti: judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie.

Aceste puteri trebuie sa actioneze independent fara a-si incurca treburile unul cu altul. De exemplu, puterea legislativa creeaza legile si le paseaza in mana Parlamentului, a regiunilor si a altor entitati ce au autonomie legislativa.

I. Organizarea Parlamentului

Organizarea internă a Parlamentului urmăreşte gestionarea eficientă a activităţii

parlamentare. Structurile interne ale parlamentului sunt prevăzute de Constituţie (art.64)

si de către Regulamentele celor două Camere ale parlamentului. Regulamentele

parlamentare pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea

Constituţională.

La baza constituirii structurilor interne ale parlamentului se află principiul

configuraţiei politice a camerelor. Acest principiu împiedică tirania majorităţii şi permite exprimarea minorităţii. Astfel, toate structurile parlamentare exprimă raportul proporţional dintre putere şi opoziţie.

Organizarea internă a parlamentului se bazează pe următoarele structuri:

a. Biroul permanent;

b. Preşedintele Camerei;

c. Grupurile parlamentare;

d. Comisiile parlamentare;

e. Comitetul ordinii de zi (doar în Camera Deputaţilor).

Atribuţiile acestor structuri interne sunt prevăzute în Regulamentul Camerei

Deputaţilor, în Regulamentul Senatului şi în Regulamentul şedinţelor comune.

a) Biroul permanent

Fiecare Cameră a parlamentului îşi alege un birou permanent, organ colegial cu

activitate permanentă. Biroul permanent, potrivit art.64 alin.5 din Constituţie, trebuie să

reflecte în compoziţia sa configuraţia politică a Camerei. În scopul protecţiei minorităţii

(a Opoziţiei), pentru alegerea membrilor biroului permanent, principiul majorităţii este

temperat de cel al reprezentării configuraţiei politice a Camerelor în vederea asigurării

prezenţei Opoziţiei în structura de conducere a Camerei.

Biroul permanent este compus din:

- preşedinte;

- 4 vicepreşedinţi;

- 4 secretari;

- 4 chestori la Camera Deputaţilor şi 2 chestori la Senat.

Preşedinţii birourilor permanente se aleg pe durata mandatului camerelor, iar ceilalţi membri ai birourilor permanente se aleg pe durata unei sesiuni.

În vederea alegerii preşedinţilor Camerelor, fiecare grup parlamentar poate face câte o singură propunere. Este declarat ales preşedinte acel candidat care a întrunit votul majorităţii deputaţilor, respectiv senatorilor.

În cazul Camerei Deputaţilor, dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut la art.67 din Constituţie.

În cazul Senatului, dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă primii doi candidaţi care au

obţinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, primul clasat şi candidaţii care s-au

clasat pe locul al doilea cu un număr egal de voturi; va fi declarat preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor exprimate. În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin. Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare cu respectarea configuraţiei politice a camerelor. În acest sens, în vederea depunerii propunerilor, Camerele stabilesc numărul de locuri din biroul permanent care revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit compoziţiei politice a Camerelor. Propunerile grupurilor parlamentare sunt supuse votului Camerelor. Alegerea se face prin vot secret cu buletine, la Senat, şi prin bile, la Camera Deputaţilor.

Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului la

cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă. Spre deosebire de Senat, în Camera

Deputaţilor revocarea unui membru al biroului permanent poate fi solicitată şi de cel

puţin o treime din numărul deputaţilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare.

Votul este secret şi se exprimă prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare la Camera Deputaţilor, şi după 3 zile de la înregistrare,

dar nu mai târziu de 10 zile, la Senat. Aplicând principiul simetriei, revocarea se face cu

votul majorităţii senatorilor, respectiv deputaţilor.