Ca demers deliberat (conştient), transformarea resurselor
disponibile la un moment dat în valori necesare omului şi societăţii nu
trebuie să atenteze şi să pună în pericol echilibrul general, între om şi
natură, între om şi societate, între existenţă şi conştiinţa acestuia,
între generaţii. Pe de altă parte, acumulând cunoştinţe (informaţii,
date, idei) şi experienţă în raporturile cu natura şi cu societatea, cu el
însuşi, omul şi-a format şi cultivat de-a lungul istoriei un anumit mod
de a fi şi a se comporta şi manifesta în familie şi în colectivitate, un set
de valori şi norme, de criterii şi judecăţi care l-au ajutat în examinarea
şi soluţionarea multiplelor probleme cotidiene, îmbunătăţindu-şi
semnificativ calitatea vieţii şi a muncii. Un proces îndelungat şi
anevoios, cu destule dileme şi capcane, în pofida cărora a contribuit
hotărâtor la ridicarea neîntreruptă a nivelului de conştiinţă, atât de
benefică în asumarea responsabilităţilor şi în respectarea valorilor şi a
reglementărilor în vigoare, a legităţilor general valabile. În această
evoluţie, rezolvarea problemelor social-economice la nivelul individului
şi al guvernului în care acesta era integrat, al comunităţilor şi al ţării în
ansamblul său, cu puternic impact asupra conştiinţei şi a existenţei
omului, a căpătat în acuitate, devenind prioritară în preocuparea
teoreticienilor (cercetători) şi a practicienilor (politicienilor) deopotrivă.
Aşa cum se preconiza, încet şi sigur, cercetarea ştiinţifică a devenit
mai sistematică şi pragmatică, instituţionalizându-se, iar rezultatele
(descoperirea unor metode şi tehnici, teorii şi principii moderne)
acesteia au facilitat rezolvarea viabilă, optimă a problemelor critice, la
ridicarea eficienţei la nivel micro sau macro-social şi, implicit, la
reducerea incertitudinilor şi riscurilor care însoţesc, inevitabil, punerea
în operă a strategiilor, planurilor şi programelor dezvoltării, adică a
trecerii din momentul prezent (t) spre orizontul de timp viitor (t+1).
Astfel, ca răspuns la cerinţele praxisului social, ale complexităţii şi
dinamismului fenomenelor şi proceselor economice, conducerea
clasică, predominant bazată pe talent şi intuiţie, pe experienţă, a fost
înlocuită cu alta, principial nouă, inedită, de tip prospectiv şi novator,
demers cunoscut sub numele de profesionalizarea carierei, având ca
dominante pregătirea sistematică şi permanentă specifică domeniului,
competenţa şi moralitatea, participarea efectivă şi activă a salariaţilor
la fundamentarea şi adoptarea deciziilor, nu numai la înfăptuirea
acestora. Cum în activitatea practică decizia îmbracă două forme:
actul decizional (situaţiile având complexitate redusă, cu caracter
repetitiv, în care variabilele implicate sunt bine cunoscute de către
manager) şi procesul decizional (situaţiile complexe care presupun un
important consum de timp, de ordinul orelor, zilelor şi chiar al
săptămânilor, pentru a se culege şi analiza informaţiile, dar şi pentru a
se consulta specialişti în domeniu), formarea unui punct de vedere
profesionist, competent, a unor judecăţi de valoare obligă pe decident
să parcurgă mai multe etape, într-o succesiune logică, de natură să
asigure rigoarea ştiinţifică în pregătirea, adoptarea, înfăptuirea şi
evaluarea rezultatelor obţinute. Un rol important în luarea deciziei îl
joacă, de asemenea, evaluarea factorilor determinanţi, care se
grupează în două categorii distincte:
Factori interni, provenind din propriul mediu (tehnici,
economici, sociali), care exprimă nivelul de dotare tehnică, influenţa
exercitată de descoperirile din ştiinţă şi din tehnologie, gradul de
pregătire a salariaţilor, climatul de muncă, calitatea sistemului
informaţional şi a logisticii. Cei mai importanţi sunt: pregătirea şi
experienţa profesională (şi managerială) a decidenţilor, motivarea
celor implicaţi în actul şi procesul decizional, atitudinea şi
responsabilitatea faţă de conţinutul şi consecinţele deciziilor, volumul
de informaţii disponibil şi actualitatea acestora, nivelul autorităţii
formale şi informale a decidentului;
Factori externi, provenind din mediul ambiant în care se
desfăşoară activitatea, cum ar fi: sensul şi ritmul dezvoltării ramurii sau
domeniului; informaţiile şi datele referitoare la valorificarea cercetărilor
tehnologice, economice, sociologice; restricţiile funcţionale şi structurale,
normative, legislative ş.a.; cadrul relaţional cu alte instituţii şi
organisme, de la furnizori şi până la clienţi sau beneficiari direcţi.
În mai puţine cuvinte, scopul sau obiectivul oricărei decizii este
acela de a rezolva cât mai repede posibil problemele ce apar în
funcţionarea normală a activităţii, adică a parametrilor stabiliţi, de a
reduce la minim incertitudinile şi riscurile ce însoţesc transformarea
resurselor în bunuri şi servicii solicitate de piaţă şi, nu în ultimul rând,
realizarea marjei de profit care să permită recuperarea capitalului
investit. Cu cât este mai îndelungat acest orizont de timp, cu atât
creşte şi nivelul incertitudinilor şi riscurilor (a se vedea subcapitolul
1.7), de unde cerinţa obiectivă de a se analiza competent, ştiinţific
toate variantele posibile ale problemelor decizionale, din care se alege
cea preferată, dorită, optimală sau cât mai aproape de optim, în
funcţie de criterii explicite. Teoria şi practica social-economică relevă
pregnant faptul că, atât ipostaza de conducător (decident), cât şi cea
de simplu executant, presupune efortul de a concepe şi de a pune în
operă diferite decizii, care trebuie să răspundă anumitor cerinţe şi
exigenţe, precum: existenţa unuia sau mai multor obiective ce
urmează a fi înfăptuite într-o perioadă predeterminată; definirea şi
precizarea plajei de soluţii sau posibilităţi de acţiune; alegerea, pe
baza unui proces raţional de gândire logică, a variantei de acţiune
ideale sau optimale; stabilirea structurii, a conţinutului şi a dinamicii
variantei preferate; precizarea căilor şi a mijloacelor de utilizat în
vederea realizării, la timp şi în condiţii de calitate şi de eficienţă
socială impuse de exigenţele şi standardele momentului. Dacă
lipseşte unul sau mai multe dintre elementele evocate, înseamnă că
actul decizional este incomplet, iar acţiunile ce urmează a se pune în
aplicare sunt cel puţin hazardate, riscante, inducând premisele
haosului şi eşecului.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.