Demersul de Audit

Standardele profesionale ale auditului financiar contabil solicită ca demersul de audit să se desfăşoare luând în considerare standardele de audit, cerinţele organismelor profesionale relevante, legislaţia şi reglementările în vigoare, cerinţele de raportare.

Posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situaţiilor financiare sub toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de raportare financiară, implică parcurgerea mai multor etape. Astfel, demersul de audit cuprinde următoarele etape :

1. Acceptarea angajamentului de audit;

2. Stabilirea termenilor şi a condiţiilor;

3. Determinarea riscurilor auditului;

4. Planificarea angajamentului de audit;

5. Evaluarea controlului intern;

6. Auditul conturilor;

7. Auditul situaţiilor financiare;

8. Formularea opiniei;

9. Redactarea raportului.

1. ACCEPTAREA ANGAJAMENTULUI DE AUDIT

Înainte de a accepta mandatul, specialistul contabil trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune ţinând seama de regulile profesionale şi deontologice care guvernează activitatea de audit. Principalele aspecte ale acestei etape a auditului financiar-contabil sunt reglementate în Normele de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil nr. 1/1995 ale Corpului Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România. Acţiunile întreprinse în această etapă se referă la:

a) cunoaşterea globală a întreprinderii;

b) aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;

c) examenul de competenţă corespunzătoare specificului întreprinderii;

d) contactul cu auditorul anterior;

e) decizia de acceptare a mandatului;

f) respectarea altor obligaţii profesionale;

g) întocmirea unei fişe de acceptare a mandatului.

a) Cunoaşterea globală a întreprinderii

În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul caută informaţii care să îi permită aprecierea celor mai importante riscuri, reţinând observaţii cum ar fi:

- controlul intern insuficient sau cu carenţe notabile;

- contabilitatea neţinută corect şi la timp;

- atitudinea conducătorilor faţă de respectarea legii şi a organelor administrative;

- personal incompetent;

- rotaţia cadrelor prea mare şi anormală;

- dezechilibre financiare, pierderi mari, activităţi în declin, ceea ce compromite viitorul firmei;

- riscuri fiscale; conflicte sociale; riscuri juridice;

- independenţa exerciţiilor nerespectată;

- situaţii conflictuale între conducători, acţionari etc.;

- cazuri de limitare a auditului financiar;

- onorarii insuficiente;

- alte constatări care ar putea influenţa decizia de acceptare a mandatului;

- existenţa riscurilor nu înseamnă că auditorul refuză mandatul. Decizia de acceptare este luată în cunoştinţă de cauză, auditorul urmând să ia toate măsurile necesare în consecinţă.

b) Aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;

Orice nou mandat trebuie să fie examinat în raport cu regulile de independenţă şi de incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei.

Auditorul trebuie să examineze:

- lista clienţilor săi sau ai societăţii de expertiză în care lucrează, pentru a se asigura că nu există deja o activitate remunerată din partea întreprinderii respective;

- situaţia sa şi a membrilor de familie în legătură cu eventualele interese în întreprinderea auditată.

c) Examenul de competenţă corespunzătoare specificului întreprinderii

Lipsa experienţei în anumite sectoare poate face dificilă misiunea auditorului. El trebuie să se asigure că propriile competenţe, ale personalului său salariat sau ale colaboratorilor folosiţi sunt suficiente pentru executarea misiunii.

d) Contactul cu auditorul anterior

Auditorul trebuie să se informeze în legătură cu motivele demisiei sau refuzului de reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor şi, mai ales, dacă nu cumva au fost dezacorduri în ceea ce priveşte respectarea normelor legale, aplicarea măsurilor stabilite, stabilirea onorariilor etc.

e) Decizia de acceptare a angajamentului

După analiza factorilor de risc, auditorul poate lua următoarele decizii:

- acceptă un angajament fără riscuri aparente;

- acceptă angajamentul, însă va necesita o mai mare supraveghere şi măsuri

particulare;

- refuză angajamentul.

f) Respectarea altor obligaţii profesionale

Atunci când misiunea urmează a se desfăşura la o întreprindere care se găseşte pe raza teritorială a altei filiale decât aceea din tabloul din cadrul căruia face parte auditorul, acesta este obligat să ia contact cu filiala.

g) Întocmirea fişei de acceptare a mandatului

O astfel de fişă poate servi ca act motivat al deciziei de acceptare a misiunii.

Ea are ca obiective:

- posibilitatea de a colecta informaţiile de bază pentru identificarea întreprinderii, a conducerii sale, a obiectului de activitate, a taliei sale etc.;

- posibilitatea de a materializa lucrările efectuate înaintea acceptării:

- analiza situaţiei întreprinderii şi a riscurilor sale;

- contactele cu predecesorul în profesie;

- vizitarea întreprinderii şi contacte cu conducerea;

- de a indica bugetul necesar;

- de a formaliza procedurile de acceptare;

- de a asigura îndeplinirea obligaţiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare:

- scrisoare către conducerea societăţii;

- scrisoare către un coleg (dacă e cazul);

- scrisoare de acceptare a mandatului (dacă s-a decis astfel) şi încheierea contractului de audit.