Auditul Financiar Contabil al Cheltuielilor

IAS 2 „Stocuri” stabileşte că un procent din cheltuielile de regie normale trebuie inclus în costuri. Cheltuielile de regie trebuie aplicate contractelor într-o manieră logică şi consecventă.

Cheltuielile de regie totale ale contractului sau cele de producţie trebuie alocate contractelor în curs de desfăşurare într-o manieră echilibrată.

Volumul activităţii trebuie luat în considerare – un volum scăzut poate însemna că au fost alocate contractelor cheltuieli de regie excesive şi că astfel producţia în curs este supraevaluată, iar totalul cheltuielilor de regie ale perioadei subevaluate şi profitul supraevaluat.

2. Testarea respectării principiului independenţei exerciţiului

Erorile determinate de nerespecatrea principiului independenţei exerciţiului vor avea un efect direct atât asupra bilanţului, cât şi asupra profitului raportat.

3. Verificarea cheltuielilor angajate

Cheltuielile rezultate din activitatea comercială sau cheltuieli de regie care nu au fost decontate până la sfârşitul exerciţiului financiar vor genera angajamente.

Activitatea de audit trebuie să se concentreze pe verificarea cerinţei ca toate angajamentele – toate datoriile – sa fie reflectate în contabilitate.

Examinarea facturilor primite şi a plăţilor făcute după sfârşitul exerciţiului financiar ar trebui să indice dacă există plăţi efectuate sau care urmează a fi efectuate în exerciţiul următor, însă aferente exerciţiului financiar auditat.

Se va verifica dacă s-au inclus şi se analizează corect toate cheltuielile reale.

4. Sintetizarea cumpărărilor aferente exerciţiului financiar auditat

Cumpărarile şi cheltuielile aferente reprezintă informaţii extrem de importante, care trebuie să fie complete, precise şi să nu fie subdimensionate.

Prin acest obiectiv se doreşte verificarea contabilizării corespunzătoare şi a calculului corect a deducerilor fiscale privind activitatea salariaţilor (acordarea concediului medical, concediului de odihna, înregistrarea cheltuielilor de protocol, acordarea avantajelor în natură).

5. Sintetizarea tuturor cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul, în special cele referitoare la impozitul pe salarii şi la asigurările şi protecţia socială, reprezintă adesea informaţii foarte importante, care trebuie să fie complete, precise şi să nu fie subdimensionate.

6. Verificarea unui eşantion al înregistrărilor cheltuielilor cu personalul

Auditorul trebuie să se convingă că nu există salariaţi fictivi. Astfel, se vor verifica contractele de muncă, cărţile de muncă, calculul corespunzător al salariului brut şi al celui net.

7. Verificarea corectitudinii contribuţiilor firmei la bugetul asigurărilor sociale, la bugetul asigurărilor pentru sănătate şi la alte bugete similare

-verificarea corectitudinii calculelor pentru aceste contribuţii;

-verificarea modului de efectuare a vărsămintelor;

-verificarea corectitudinii în calcularea penalităţilor, contabilizarea acestora.

8. Verificarea contabilizării cheltuielilor cu amortizarea

Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi se înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fişelor mijloacelor fixe. La închiderea exerciţiului financiar, se va efectua inventarierea generală a patrimoniului şi se va observa dacă valoarea de inventar este egală cu valoarea rămasă de amortizat, în caz contrar se va purcede la o regularizare a cheltuielilor cu amortizarea.

Verificarea corectitudinii calculului cheltuielilor cu amortizarea şi compararea politicii de amortizare din exerciţiul curent cu cea din anii anteriori.

Verificarea metodei de amortizare contabilă şi a celei fiscale şi înregistrarea corectă a impozitelor amânate – Cod Fiscal 2008 art 24 "Deducerea amortizării".

9. Verificarea contabilizării cheltuielilor cu dobânzile plătite în sensul capitalizării cheltuielilor cu dobânzile angajate pentru realizarea unei investiţii (imobilizări necorporale, imobilizări corporale). Se va verifica modul de stabilire a cheltuielilor capitalizabile, data începerii capitalizării, întreruperea capitalizării şi data încetării capitalizării. Verificarea tipurilor de împrumuturi contractate: împrumuturi generale vs împrumuturi speciale.

10. Verificarea contabilizării cheltuielilor în avans

Acest obiectiv se referă la verificarea înregistrărilor ce vizează cheltuielile în avans (contul 471) şi transferarea le cheltuieli curente a cotei scadente a cheltuielilor înregistrate în avans.

11. Verificarea înregistrărilor contabile privind cheltuiala cu impozitul pe profit

Prin acest obiectiv, auditul îşi propune verificarea declaraţiilor trimestriale şi anuale şi deasemenea verificarea existenţei deducerilor directe asupra cheltuielii cu impozitul pe profit (sponsorizări).