Secolul al XIX-lea a marcat relaţiile publice ca un instrument de influenţare a publicului – în opinia lui McQuail este vorba în acest caz de o “comunicare ghidată de un scop propagandistic.”
Pe tot parcursul secolului al XX-lea, odată cu dezvoltarea mijloacelor moderne ale comunicării, asistăm la o transformare a relaţiilor publice dintr-un proces de comunicare unidirecţional şi fără reguli într-un proces bidirecţional, echilibrat, ghidat de un cod etic şi deontologic.
(a se vedea lista asociaţiilor de profil naţionale şi internaţionale)
Debutul secolului XXI înregistrează o serie de parametrii noi care ar putea să aducă anumite schimbări în domeniul relaţiilor publice. E-comunicarea deschide noi frontiere ale cărei limite nu le cunoaştem încă. Aici vorbim de o nouă filosofie, aceea a Internetului, filosofie care trece uneori dincolo de credinţele mediului în care trăim. Toate domeniile integrează acest nou instrument fără a putea anticipa consecinţele. (campanii online, virale,word-of-mouth)
Aplicaţiile relaţiilor publice pot îmbrăca aproape orice activitate umană. Diversitatea organizaţiilor şi a activităţilor conduce la diversitatea de înţelegere şi practică a domeniului.
Relaţiile cu publicul sunt definite de Valentin Stancu, drept: “acea parte din relaţiile publice practicate de instituţie, organizaţie, administraţie etc., prin care se realizează contactul nemijlocit cu publicul larg (opinia publică) şi cu anumite categorii specifice de public.
Relaţiile cu publicul sunt asigurate de către servicii specializate, subordonate responsabilului de relaţii publice şi care pot fi întâlnite sub diverse titulaturi: birou de informaţii, serviciul pentru informarea publicului, protocol etc.” (Stancu, V., 1997, p. 62).
Cele mai multe instituţii româneşti nu au încă un departament de relaţii publice care să subordoneze activitatea de relaţii cu publicul, astfel încât aceasta din urmă se rezumă la contactul, uneori neprietenos, între o persoană aflată în spatele unui ghişeu şi o altă persoană ce solicită anumite informaţii.
Dinamica internă şi diversitatea de acţiune sunt două dintre cele mai importante elementele care explică existenţa unui număr foarte mare de definiţii ale relaţiilor publice.
Profesorul Rex F. Harlow, unul dintre cei mai cunoscuţi teoreticieni şi practicieni în domeniu, a iniţiat în 1975 un studiu asupra definiţiilor relaţiilor publice. În colaborare cu alţi 65 de specialişti, el a studiat toate definiţiile redactate în perioada 1900-1975. După ce a selectat şi analizat 472 dintre acestea, profesorul Harlow a enunţat una dintre cele mai cunoscute definiţii, publicată în 1976 în Public Relations Review:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.