Argumentarea este considerată a fi constructivă. Ea implică o dorință a individului de „a ataca” argumentele unei alte persoane cu scopul de a-și susține poziția. Prin comparație cu oamenii ce nu au o capacitate dezvoltată de argumentare, cei cu astfel de înclunații sunt mai doritori să participe la taskuri decizionale și sunt percepuți ca importanți când vine vorba de luarea unei decizii. De asemenea, sunt percepuți ca fiind mai interesanți, mai dinamici, competenți și credibili. Sunt mai dispuși să intre în dispute cu ceilalți, simțind că iau parte la o activitate plăcută și benefică. Sunt mai rezistenți la încercările de a fi persuadați și totodată sunt mai puțin predispuși să se retragă dintr-o situație conflictuală.
Agresivitatea verbală este diferită de argumentare. Conform celor scrise de Infante și Wigley in 1989, persoanele agresive verbal atacă conceptele celorlalți în încercarea de a provoca daune psihologice. Atacurile lor sunt la adresa caracterului, a compentețelor și a apariție fizice. Persoanele agresive verbal nu comunică foarte bine, nu se simt bine în grupuri de oameni și nu interacționează cu aceștia, nu au capacități bune de argumentare și se implică în acte de agresiune fizică. În plus, aceste persoane sunt închise, defensive și mai puțin dispuse să-și recunoască greșelile. În consecință oamenii evită să-i aibă ca profesori, manageri, subordonați sau colegi.
1.2Orientarea spre anxietate in contexte de comunicare
Una dintre cele mai studiate diferențe dintre indivizi este această orientare spre
anxietate. Cele mai recente studii se concentrează asupra tracului (stage fright). Deși i-au fost atribuite mai multe denumiri (precum reticență, lipsa dorinței de comunicare, anxietate socială, timiditate), această stare impune diferența între cei care caută să comunice în public și cei care evită această situație.
Din punct de vedere comportamental, oamenii cu inclinații spre anxietate sunt mai puțin dispuși să vorbească în cadre sociale, iar atunci când fac acest lucru, cel mai adesea aprobă ceea ce este deja știut. Când oamenii timizi sunt forțați să comunice preferă cadrele în care îi pot implica pe cei din jurul său (vin cu un prieten, schimbă subiectul spre o altă persoană). Există studii potrivit cărora cei timizi evită să caute sfaturi legate de sănătate.
Indivizii anxioși sunt mai puțin asertivi, au capacități mai mici de argumentare, sunt mai rușinoși și mai dependenți de cei din jurul lor. Le sunt asociate următoarele caracteristici: lipsă de încredere în sine, insecuritate, depresie, sentimente contradictorii, nu-și asumă riscuri, se văd ca fiind neatractive fizic, suferă de izolare și instabilitate emoțională.
Această înclinație afectează dezvoltarea individului atât d.p.d.v educațional cât și profesional.
Efectele dăunătoare ale aceste dispoziții pot fi reduse pri anumite tehnici de comportamentale. Unele dintre cele mai comune sunt desensibilizarea sistematică, reconstrucția cognitivă și vizualizarea. În ultimii ani au apărutși tratamente medicamentoase.
1.3Conflictul
În timp s-a dezvoltat ideea potrivit căreia oamenii variază atunci când vine vorba de abordarea unui conflict și trebuie reținut faptul că unii privesc disputa într-un mod foarte personal.
Cea mai importantă tipologie este cea impusă de Kilman și Thomas (1977) care sugerează că la baza dorinței de a coopera stau 5 stări: evitarea, acomodarea, confruntarea, compromisul și colaborarea.
Christensen (1988) a propus 6 strategii care au fost folosite în cercetările relaționaleȘ motivul, aserțiunea, suportul, coerciția, manipularea și evitarea.
1.4Compentența de a comunica și abilităție sociale
Oamenii sunt diferiți prin capacitatea lor de a interacționa cu ceilalți.
În 1995, Duran și Spitzber au construito teorie prin care demonstrează că oamenii sunt diferiți din acest punct de vedere. Teoria lor se bazează pe 5 subscale care țin de cogniția individului și se referă la planificarea, modelarea, prezența, reflecția și consecințele cognitive.
Buhrmenster, Furman, wittenberg, și Reis (1988) sugerează că există 5 dimensiuni ae abilității de comunicare: inițierea conversației, asertivitatea, capacitatea de deschidere, oferirea suportului și diminuarea conflictului.
2.Dispoziții de relaționare
2.1 Atașamentul
Afecțiunea are un impact major asupra legăturilor interpesonale care se crează de-a lungul timpului.
La început au fost conceptualizare trei tipuri de afecțiune: siguranța, evitarea/ închiderea și anxietate.
Persoanele sigure consideră că oamenii din jur sunt suportivi și deschiși. Acestea sunt mai predispuse să caute ajutor în momente de stres și presiune, sunt considerate a fi de încredere,atente și pozitive. Copiii siguri pe sine sunt mai puțin predispuși la depresie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.