Aspecte ale Comunicării la Locul de Muncă

“În management, lipsa de comunicare este sursa greşelilor”

1. Conţinutul şi semnificaţia comunicării manageriale

Comunicarea este un proces de transfer de informaţii între emiţător şi receptor printr-un anumit canal. Ea poate fi privită din perspectiva relaţiilor de comunicare dintre indivizi – comunicare interpersonală –, dar şi a relaţiilor din cadrul structurilor organizatorice – comunicare organizaţională – care, desigur, include comunicarea dintre persoane.

Comunicarea managerială este un proces fundamental de interacţiune reciprocă bazat pe feedback, în care managerii de la orice nivel transmit idei, sentimente, decizii subordonaţilor cu posibilitatea verificării manierei de receptare a mesajului de către aceştia. Ea influenţează şi modifică percepţii, atitudini, comportamente, sentimente, opinii ale indivizilor şi ale grupurilor şi de aceea constituie o cale prin care oamenii îşi corelează în mod sinergic eforturile.

În acest proces complex şi continuu de comunicare, atât managerii, cât şi subordonaţii ,,se descoperă şi conversează, se calmează şi se incită, se contrazic şi cad de acord, se resping sau se acceptă atât în problemele majore, cât şi în cele curente ale organizaţiei“.

Comunicarea managerială este o componentă esenţială a comunicării, în general datorită impactului imediat, direct şi indirect pe care îl are asupra evoluţiei colectivităţii umane. Ea se află în centrul a tot ceea ce întreprinde organizaţia, este prezentă în toate activităţile acesteia şi îşi pune amprenta asupra rezultatelor obţinute, determinând atât succesul, cât şi insuccesul. Este un important instrument de implementare a schimbărilor, a strategiilor, având implicaţii majore asupra calităţii şi eficienţei managementului.

Ca stare de spirit şi instrument al conducerii, comunicarea managerială este prezentă în toate aspectele muncii managerilor, asigurând operaţionalizarea funcţiilor managementului, sporirea performanţelor individuale şi colective, statornicirea unor relaţii corecte şi eficiente între angajaţi atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Ea este esenţială pentru raporturile managerului cu mediul

ambiant, pentru accesul acestuia la sursele informaţionale. Specialiştii apreciază că, în activitatea sa concretă, managerul are diferite roluri, în funcţie de modul în care comunică, şi anume:

– roluri interpersonale, ce se exprimă în relaţiile lui cu angajaţii. Managerul poate juca rolul de: lider, persoană de legătură sau figură de reprezentare;

– roluri informaţionale, ce se concretizează în acţiunile de creare şi dezvoltare a reţelei informaţionale. Managerul poate îndeplini rolul de: monitor, diseminator de informaţii sau purtător de cuvânt;

– roluri decizionale, ce se manifestă în momentele alegerii variantei optime. Managerul va fi: întreprinzător, rezolvator de disfuncţionalităţi, responsabil cu alocarea de resurse sau negociator.

Indiferent de sistemul social, într-o organizaţie comunicarea îndeplineste opt funcţii: informarea, socializarea, motivaţia, dialogul, educaţia, promovarea culturii, distracţia, integrarea.

2. Funcţiile comunicarii manageriale sunt:

1. Informarea:

• asigurarea accesului la infomaţii

• furnizarea informaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi care să permită realizarea obiectivelor

• furnizarea informaţiilor necesare implementării deciziilor

2. Transmiterea deciziilor:

• comunicarea operativă a deciziilor

• crearea unui climat care să stimuleze asumarea responsabilităţii pentru îndeplinirea deciziei

3. Influenţarea receptorului:

• organizarea de dialoguri cu angajaţii asigurându-se feedback-ul

• stimularea comunicării dintre angajaţi

• impulsionarea iniţiativei şi creativităţii

4. Instruirea angajaţilor:

• transmiterea cunoştinţelor necesare perfecţionării pregătirii profesionale, dezvoltării spirituale

• dobândirea aptitudinilor şi competenţelor necesare exercitării profesiei

• amplificarea capacităţii de a percepe şi interpreta fenomenele, de a aborda şi soluţiona eficient problemele

5. Crearea de imagine:

• asigurarea informaţiilor necesare creării de imagine personală şi organizaţională

• formarea unei conştiinţe de apartenenţă la organizaţie

6. Motivarea angajaţilor:

• furnizarea informaţiilor menite să consolideze interesul şi participarea angajaţilor la realizarea sarcinilor

• recunoaşterea realizărilor performante

• evaluarea corectă a angajaţilor

• întreţinerea unui climat favorabil de muncă

• stimularea încrederii în sine

• creşterea răspunderii personale

7. Promovarea culturii organizaţionale:

• transmiterea elementelor culturii organizaţionale (sloganuri, norme, sisteme de valori)

• lărgirea orizontului cultural al angajaţilor

• dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii

• stimularea nevoilor etice şi estetice

Funcţia de bază a comunicării manageriale este informarea.

Conducerea organizaţiei primeşte şi selectează informaţiile primite de la surse numeroase, pe care le interpretează şi le transformă în îndrumări sau decizii şi le transmite mai departe.