Argumentarea - Logică sau Pragmatică

Teoria argumentării devine treptat o disciplină foarte cu o sferă a cercetării care se întinde de la lingvistică la logică şi retorică.

Argumentarea nu poate fi tratată doar sub aspect pur logic-formal, al corectitudinii inferenţelor, ci şi sub aspect material sau al conţinutului propoziţiilor raportate la situaţii de viaţă. De aceea termenul de argumentare nu mai este univoc, ci are o semnificaţie foarte largă:

- manieră de a prezenta şi dispune argumente

- procedeu de a-i convinge pe alţii

- acţiune socială îndreptată spre susţinerea sau slăbirea unui punct de vedere prin argumente

- formulare de raţionamente

- metodă nonviolentă de rezolvare a conflictelor

- formă de întemeiere a tezelor alături de demonstraţie.

Ideea unei logici a argumentării se estompează printre aspectele mult mai proeminente de retorică, pragmatică etc.

Deosebirea dintre demonstraţie şi argumentare:

- demonstraţia este derivare necesară, constrângătoare

- argumentare este derivare nenecesară, neconstrângătoare. Ea constă din „probe” care sunt instalate într-o inferenţă mai slabă, mai ales că în argumentare există asumpţii acceptate de ceilalţi şi care nu mai sunt demonstrate. Argumentarea vizează adeziunea spiritelor care se află într-un contact intelectual.

În demonstraţie se realizează un proces formal şi deductiv, de aceea studiul demonstraţiei revine logicii.

În argumentare se realizează un proces dependent de aumpţii şi nedeductiv, de aceea studiul argumentării revine retoricii şi psihologiei sociale.

Concluzie: argumentarea este o formă de întemeiere alături de demonstraţie, care presupune, ca orice întemeiere, inferenţa şi deci, anumite reguli de derivare a căror respectare este condiţia necesară a validităţii.

Obiecţii aduse studiului logic al argumentării:

- argumentarea este abordată de teoria acţiunii, de pragmatică şi depăşeşte posibilităţile logicii care tinde spre formalizări, structuri generale greu de obţinut în practica presărată de numeroase condiţionări.

- este suficient să studiem inferenţele care compun argumentarea pentru a da răspuns la problemele logice ale argumentării

Se pune problema dacă este suficientă studierea demonstraţiei pentru a înţelege argumentarea.

Forma cea mai evoluată de întemeiere este demonstraţia, argumentarea fiind o formă de întemeiere puţin evoluată în care, de cele mai multe ori, ţintim doar să slăbim sau să întărim puncte de vedere. Totuşi, argumentarea este foarte importantă pragmatic pentru că majoritatea întemeierilor noastre sunt argumentări.